„Gheaţă la mal“, „Strigătul umbrei“, „Dimineaţă ucigaşă“… În 2001, volumul „Rugăciuni de prisos“… Fiecare apariţie editorială a valorosului medic şi scriitor Alexandru Ciocâlteu fiind primită elogios de critică. Apoi, zece ani pauză… Tăcere întreruptă de curând, printr-un teribil de şocant roman „3D“: FEERIA DIN PRIVATĂ… O carte originală, cu grile multiple de lectură. (...)

O carte vie, tensionată, acaparatoare, scrisă cu demonul contrarierii în coastă. „Zgomotul şi furia“ unui nonconformist rebel, ce debordează de talent, de fantezie. Şi surprinde începând cu titlul ei oximoronic, cum observa criticul Eugen Negrici în prefaţă. Însăşi individualizarea secvenţelor volumului o face în răspăr… De la „Sfâşierea“, „Mocirla noastră cea de toate zilele“, „Cu faţa la cer“, „Sfaturile medicului bolnav“ până la… „Ploşniţe fără oprelişti“, „Banchetul ciorbei de dude pestriţe“, „Banchetul ciorbei de fasole“, „E timpul“… Opt capitole, într-un crescendo tragicomic, iar tema de fond, cea care conferă unitate romanului, coincide cu marea dilemă a scepticilor: Are viaţa sens? De fapt, „nici nu ştiu cât este spaimă de moarte sau teamă de viaţă“… nuanţează autorul. Să fii continuu solidar cu bolnavul (bunătatea a ajuns sarcină de serviciu!), să porţi răspunderea imensă a fiecărei decizii, concomitent cu sentimentul propriului inevitabil declin… Apoi, marea obsesie – omul călărit de moarte –, această imagine funambulescă din alegoriile medievale, amplificată la Alexandru Ciocâlteu prin dispariţia mamei… Şi totul este perceput ca un atac, ca o minare a fiinţei intime a celui chemat să salveze… „Puls, EKG […]… Iar el acolo, pe acea lamă de cuţit, jucându-se de-a viaţa şi de-a moartea. Gândindu-se la semenii săi, la copiii lor, la Dumnezeu – la neputinţa lui de doctor, de om“. „Dacă nu eşti javră sau prost-beton, viaţa e de nesuportat“. Nu staţionează însă î