Instructor la un centru de plasament, tânărul cântă la vioară şi braci şi repară instrumentele colegilor de breaslă.

Claudiu Trif este primul din familia lui care pune preţ pe folclorul autentic. A descoperit „muzica adevărată", după cum o numeşte, la sfârşitul clasei a XI-a. „În 1996 am fost la Festivalul Datinilor de Iarnă de la Sighetu Marmaţiei, unde am cărat cutia unei viori a unui ceteraş din Coruia. M-am enervat şi am decis să învăţ şi eu să cânt la vioară, să-mi care mie alţii cutia de la instrument", îşi aminteşte Claudiu. În vara aceluiaşi an a luat legătura cu unul dintre profesorii de vioară de la Şcoala Populară de Artă din Baia Mare şi a început să ia primele lecţii profesioniste de vioară. „Primele lecţii le-am luat de la ceteraşul căruia îi cărasem instrumentul, dar acelea nu se pun. A fost doar o iniţiere", continuă Claudiu.

De la vioară la braci

În primii trei ani de şcoală a studiat partituri şi manualele de vioară, iar apoi a fost cooptat în ansamblul „Doruleţul" al Şcolii Populare de Artă din Baia Mare, condus de profesorul Gavril Babiciu. Extrem de ambiţios, a văzut la o deplasare cu şcoala la Curtea de Argeş un „pui de ţigan" care cânta la braci, instrument de acompaniament tradiţional, specific Transilvaniei. Acesta se deosebeşte de vioara clasică prin faptul că este mai mare şi are doar trei corzi şi căluş drept. „I-am spus profesorului îndrumător că vreau să învăţ să cânt la braci şi chiar l-am şantajat că nu mai vin la şcoală dacă nu mă învaţă", se amuză violonistul. Se consideră norocos pentru că a învăţat de la cei mai buni în domeniu. „Cel care mi-a pus a doua pâine în mână a fost bracistul de la Ansamblul Transilvania, Feri Balogh, de la care am « furat» o mică parte din meşteşugul reparaţiei instrumentelor şi a pusului de păr în arcuş, dar lansarea mea s-a făcut de fapt la un spectacol din Capitală, unde l-