- Istoric - nr. 495 / 5 Martie, 2010 Alexandru, numit de urmasi ,,cel Bun", intelept carmuitor al Moldovei, a fost unul dintre cei mai de seama domnitori din framantata istorie a evului nostru medieval. Fiu al lui Roman Voda Musat (1391-1394) si al doamnei Anastasia, Alexandru s-a inscaunat cu ajutorul voievodului Mircea cel Batran. Lunga sa guvernare a fost favorabila consolidarii statului moldovean, a afirmarii in relatiile politice cu tarile vecine. Pe plan intern, Alexandru a sprijinit dezvoltarea diferitelor ramuri economice, intre ele negotul bucurandu-se de ocrotirea domneasca. In scopul organizarii puterii administrative, domnitorul a stabilit atributiile dregatorilor, in actele cancelariei sale fiind mentionati vornicul de Suceava, starostele, vistierul, postelnicul, logofatul si clucerul. A sprijinit Biserica, institutie care in timpul Evului Mediu avea sa joace un rol important in desfasurarea multor evenimente politice de seama. Pe aceasta linie este notabil rezultatul obtinut de domnitor in rezolvarea unui vechi conflict cu Patriarhia Constantinopolului, pe atunci autoritatea cea mai mare a bisericii rasaritene, conflict provocat, in timpul lui Roman Voievod, de numirea unui inalt prelat in Moldova. In timpul lui Alexandru cel Bun, arhitectura, pictura murala, broderia si caligrafia au creat cadrul in care, mai tarziu, in timpul lui Stefan cel Mare, avea sa se constituie binecunoscutul stil artistic moldovenesc. In politica externa, Alexandru s-a aratat a fi un priceput diplomat. A intretinut relatii bune cu Polonia, pe care a ajutat-o in luptele de la Grunwald (1410) si Marienburg (1422), impotriva cavalerilor teutoni. Cronicarul Grigore ne scrie: ,,Alexandru Voda facu priitesug mare cu lesii si legatura tare, ca fie la ce treaba unul pre altul sa ajutoreasca. Nici zminteala au fostu, ca intai au poftit craiul pre Alexandru Voda ca sa-i trimita ajut