În cele trei decenii de carieră a luat parte la cercetarea a peste 1.500 de cazuri de persoane lovite de tren şi îşi aduce aminte de fiecare în parte.
De aproape 30 de ani, subcomisarul Nelu Ilie poate spune că a văzut foarte multe. Aavut parte în carieră şi de lucruri bune, dar şi de tragedii. Consideră că realizarea sa cea mai importantă este faptul că a reuşit, în timp, să convingă oameni să renunţe la sinucidere.
„Sunt dosare, cazuri, speţe a căror rezolvare îţi dau un sentiment de satisfacţie, dar cel mai frumos şi intens lucru îl simţi atunci când reuşeşti să convingi oameni aflaţi pe calea ferată, aşteptând să-i taie trenul, că viaţa merită trăită. Practic salvezi vieţi. Atunci când aceşti oameni vin şi îţi mulţumesc că nu i-ai lăsat să se omoare, chiar simţi o satisfacţie", ne-a mărturisit subcomisarul Nelu Ilie.
Poliţistul spune că pe unii i-a „speriat de moarte" arătându-le fotografii ale unor persoane tăiate de tren, iar pe alţii i-a făcut să se răzgândească povestindu-le cum unii plătesc bani grei pentru a mai trăi o zi. „Sunt cazuri şi cazuri. Nu există o reţetă de salvat oameni, dar dacă apuc să vorbesc cu ei îi conving să renunţe", ne-a spus Ilie.
În cele trei decenii de activitate a luat parte la cercetarea a peste 1.500 de cazuri de persoane lovite de tren. Îşi aduce aminte de fiecare în parte, dar cunoaşte în detaliu prima tragedie de acest gen, din 1981.
Poliţist din tată-n fiu
Tatăl subcomisarului Nelu Ilie a lucrat şi el aproape 30 de ani la Postul de Poliţie Transporturi din Gara Braşov. „Până în 1981, când am venit eua lucrat şi tata aici. Apoi a fost transferat la Poliţia Municipiului, fiindcă normele interne nu permiteau să lucrăm amândoi în acelaşi loc. Atunci am încheiat cu tata un proces verbal de predare-primire a unor documente", şi-a amintit Nelu Ilie.
Viaţa de poliţist la Transporturi nu însemnă
