Nu pot să fiu rea cu Costin, pentru că a lovit în punctul sensibil: simţul umorului. O să îi răspund, însă: soţia nu trebuie să fie ideală sau în comă pentru ca soţul sau ea însăşi să fie liberi. Şi pentru că liber e infinit, întreb mai clar: ce poţi tu să faci şi un soţ nu poate?

Altfel, am întâlnit-o şi la prieteni sau alţii din jur. „Vă dau 3 ani”. Sau: „da, mai cunosc cazuri din astea: se iubesc din liceu, se iau şi apoi, după un an, doi, vine divorţul”.

Ce să le răspunzi? Aaaa, multumim de sfat. Poate. Noi sperăm că nu. Stim si noi: nu există garanţii. Nu pleci cu certitudini la drum. Din contră. Pleci doar cu dorinta de a trai alaturi de celalalt.

Intr-a 11, cand ne-am „combinat” (mai exista cuvantul asta?), colegii ne-au dat 2 saptamani. Pe 1 ianuarie am facut 12 ani. Anul trecut ne-am şi căsătorit.

Între timp, el nu mi-a dat şosetele la spălat şi a continuat să se ducă la bere sau să se joace WOW.

Pariul continuă. În fiecare zi. Cu noi.

Costin scrie la un moment dat: “Si daca dragoste nu mai e, atunci sa vezi casatorie fericita”.

Daca dragoste nu mai e, casatoria nu mai are nici un sens. E ca un cuvant lipsit de sens. E ca un burlac fără femei

Alte comentarii care mi-au placut:

Florin Puscas: @Costin Ilie: Păi vezi tu? Tocmai aici e problema. Că dragostea nu înseamnă numai fluturaşi în stomac şi zâmbete dimineaţa. Înseamnă şi o decizie de a-ţi sacrifica uneori mofturile şi dorinţele egoiste pentru binele partenerului. O decizie de a de a-ţi călca pe orgoliu şi a spune “am greşit, îmi pare rău”. Dacă nu eşti capabil să partea “nesentimentală” a dragostei, apăi de bună seamă că nu trebui să te însori.

Dar cum spuneam şi dincolo, pe Pandora’s, dacă eşti împotriva căsniciei şi din raţiuni care tin de sex (de teama numeroaselor “partide” pe care le vei rata fiind obligat să te limitezi la o parteneră), poţi să