Regizorul Peter Jackson cade din lac in put. „King Kong”, primul film facut de el dupa trilogia „Stapanul inelelor” avea nereusitele si reusitele lui, dar ecranizarea bestseller-ului lui Alice Sebold, „The Lovely Bones”, e un purgatoriu. Din fericire, dupa 135 de minute se termina.
Cineastul neozeelandez, care a scris scenariul impreuna cu Fran Walsh si Philipa Boyens, a lucrat parca cu o oglinda care i-a sugerat toate reactiile pe dos. Tot ce trebuia sa evite ingroasa, ca si cum si-ar fi pierdut directia. Un ton elegiac pentru o poveste despre o fata de 14 ani ucisa de un dement e tot ce ti-ai fi dorit mai putin, si totusi Jackson face din fiecare minut o lacrima si din fiecare replica o pastisa a stereotipiilor de limbaj din filmele americane.
Scenariul e atat de rigid in ansamblu si atat de deficitar la nivelul replicii incat te intrebi daca nu a fost produs de un mixer in care pui mai multe filme, amesteci si scoti un shake original (sic). Imi pare rau ca nu am avut un carnetel la indemana, ca sa pot veni cu niste exemple.
Vezi trailer-ul filmului:
Lucrurile se intampla ca la carte (evident, si ca la cartea lui Alice Sebold, dar pe ecran treci dintr-un cliseu intr-altul.). Mama lui Suzy insista chiar in ziua crimei ca fata sa poarte o caciula noua pentru ca aceasta va fi primul indiciu descoperit in pamant. Printre colegii lui Suzy se numara si o ciudata cu talent de medium care se nimereste in zona taman cand Suzy e ucisa, ca sa fie totusi un martor - dar nu se duce la politie sau la parintii lui Suzy sa le spuna! (ar fi fost alt film, iar asasinul lui Suzy trebuia descoperit de-abia la final). Fratele lui Suzy, care are vreo 3 ani, e cel care ii comunica cu aer cunoscator tatalui zdrobit de durere si locul unde e Suzy, desenat de el: „Este intre lumi”.
Structura cartii imprima filmului o li