Ce s-ar mai putea spune după apariţia Hotărîrii privind modificarea şi completarea H.G. nr. 1372/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (din 23 februarie 2010)? Ce s-ar mai putea spune, după ce sîmbătă, 27 februarie, prim-ministrul Emil Boc a emis o Hotărîre prin care îi numeşte în funcţiile de preşedinte al Consiliului Ştiinţific şi preşedinte executiv pe domnii Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir, iar în cea de director ştiinţific pe Mihail Neamţu? Ce s-ar mai putea spune despre năravurile partidului aflat la putere şi despre manevrele unor intelectuali de curte, cărora nu inteligenţa le lipseşte, ci, în mod evident, caracterul? Personalităţi de prim rang ale disidenţei anticomuniste româneşti şi istorici renumiţi ai regimurilor comuniste, români şi străini, au protestat în nume propriu sau au semnat apeluri de susţinere pentru Marius Oprea, adresate prim-ministrului. Liviu Antonesei şi Dorin Tudoran au scris despre spectacolul dezgustător al arivismului intelectual şi despre dorinţa obsesivă a „perfectului acrobat“ Vladimir Tismăneanu de a monopoliza anticomunismul. Inutil.
Nu numai puterea de la Bucureşti suferă de autism, ci şi dl Vladimir Tismăneanu, care a preferat să ignore toate obiecţiile şi toate demisiile de onoare. Domnul Vladimir Tismăneanu, care răspundea prompt oricărui atac venit din partea unor publicaţii imunde, neimportante în dezbaterea culturală de la Bucureşti (aşa firavă cum e dezbaterea), a adoptat, de această dată, politica struţului. Pentru că e mai simplu să te faci că nu ai auzit de protestele semnate de Herta Müller, Doina Cornea, Stéphane Courtois, Catherine Durandin, Ana Blandiana, Lucia Hossu Longin, Cicerone Ioniţoiu, de demisiile de onoare ale membrilor Consiliului Ştiinţific – Radu Filipescu, Radu Ioanid, Denis Deleta
