La sfârşitul lunii noiembrie 2009 asistam, in fastuoasele saloane ale Ambasadei României de la Paris, la o conferinţă despre Stilul Napoleon III susţinută de tânărul şi reputatul istoric de artă Gabriel Badea-Păun, urmată de lansarea cărţii sale ce tratează acelaşi subiect. Intitulată, Le style Second Empire. Architecture, décor et art de vivre şi apărută la Editura Citadelles & Mazenod, lucrarea are 204 pagini şi o foarte bogată ilustraţie, preoponderent color, ce o transformă intr-un adevărat album de artă cu un substanţial comentariu ştiinţific.
Laureat, in 2008, al Premiului Cercului Montherlant al Academiei de Belle Arte pentru anterioara sa carte Portraits de société (Citadelles & Mazenod, Paris, 2007) - ce a avut şi o versiune in limba engleză apărută, in acelaşi timp, la Thames & Hudson din Londra şi la Vendome Press din New York -, Gabriel Badea-Păun posedă curajul şi inspiraţia de a aborda subiecte ce nu au mai fost tratate demult sau chiar deloc. Este şi cazul lucrării de faţă, care readuce in atenţie un stil considerat desuet in ultima jumătate de secol deşi, in Paris ca şi in celelalte mari capitale ale Europei - ca şi pe vechile artere ale metropolelor americane -, somptuoasele edificii ale acelei perioade se găsesc la tot pasul şi nu pot fi ignorate. Autorul exprimă in mod forte elegant această situaţie când afirmă că "s-a făcut din Al Doilea Imperiu un fel de paranteză in secolul al XIX-lea, o perioadă neglijabilă din punct de vedere politic şi, in consecinţă, artistic." (p. 30) Cauzele acestei atitudini au fost infrângerea dezastruoasă de la Sedan, din 1870, urmată de pierderea Alsaciei şi Lorenei, precum şi regimul autoritar al impăratului, ce fusese puternic criticat incă din epocă de Victor Hugo şi Emile Zola - motive pentru care francezii nu l-au iertat niciodată pe Napoleon III.
Socotit greoi şi lipsit de personalitate, fiin
