L-am sunat în plin cod galben care blocase Autostrada Soarelui şi pe Mazăre la Drajna. Mi-a răspuns senin, când a auzit că vreau să-i iau un interviu: "Sigur! Eu respect pe toată lumea! Nu-s ca alţi artişti, cum am văzut acum într-o emisiune pe Antena 2, care cică iau bani pentru asta. Când doriţi, vă stau la dispoziţie." "Ce om de treabă!", mi-am spus şi-am aşteptat deszăpezirea.
Un BMW alb cu vreo 5 icşi îşi etalează languros proporţiile sub ochiul vigilent al camerei de pe colţul gardului ce înconjoară semeţ vila portocalie din Bercenii Bucureştilor. În spatele lui, ceva mai lăţ-lungit sclipeşte ca un tăciune sub licăririle aruncate asupră-i de geamurile acoperite de draperii roşii, fratele lui mai mare: X6. Printre roţile lor, strivit sub propria-i micime, se zăreşte şi-un Logan. Numărul îl dă de gol că face parte din aceeaşi familie - SAL.
"VALOARE EU LA TOŢI VĂ DAU/ EU DE LA VOI N-AM CE SĂ IAU/ AŢI VREA SĂ-MI PUNEŢI PIEDICĂ/ DAR TOT EU VĂ DAU PANICĂ"
Patru autovehicule aşteaptă la poarta lui Salam. Speram ca unul dintre ele să-mi iasă şi mie în întâmpinare. Aşa mi-a promis vedeta când mi-a dat a doua întâlnire la care n-a venit. "Trimit şoferul să vă ia de la Hotel Agnes şi să vă aducă la mine", mi-a spus suav la telefon. Eu mă mulţumeam şi cu Loganul, dar a uitat. A uitat să-şi pornească şi telefonul şi, după vreo oră, a uitat şi de mine şi l-a pornit. Şi-a amintit imediat, pesemne, că l-a închis din nou. În sfârşit, mi-a tras ţeapă. În fond eu tot de-aia am vrut să mă întâlnesc cu el. Să vorbim despre ţepe. Despre cum a luat viaţa în piept, despre cum fentează criza, şi cum înţeapă Fiscul... Pentru prima întâlnire am încercat şi eu să fentez codurile că m-am strecurat spre Bucureşti printre cel galben şi cel portocaliu. Mi-a dat întâlnire la Rin Grand Hotel. L-am aşteptat o oră în barul răcoros al hotelului unde m-am răsfăţa
