Este unul din marii reprezentanti ai picturii romanesti. Pasarile sale fantastice fac de mult inconjurul lumii, aducand freamat si bucurie in expozitiile unde poposesc. Au pornit la drum de pe un deal din Ardeal si nu s-au mai oprit niciodata. Zborul lor e stelar
Baiatul si pasarile
- Povestiti-ne despre copilaria dumneavoastra din satul Cenade...
- Eu m-am nascut si am copilarit pe dealurile Ardealului, si de acolo ai alta perspectiva asupra lumii! Poate ca asa s-a nascut si viziunea panoramica din picturile mele, caci tot timpul am vazut lucrurile de sus, larg si cuprinzator. Apoi, eu m-am nascut langa padure, si asa am observat de copil tot ce misca: animale, pasari, fluturi, gaze - toate ma fermecau!
- Saranii sunt pragmatici. Isi pun copiii la munca de mici. Parintii dvs. va lasau sa umblati dupa fluturi?
- Tata a fost primul primar roman din Cenade (judetul Alba), primul primar de dupa Marea Unire. A stat doua legislaturi, si cand a terminat s-a facut brigadier silvic. Avea oarece cheag, asa ca daca ma puneau sa fac ceva, ma trimiteau la pascut vaci si oi. Visul meu. Sa stau singur, pierdut, prin pajistile inmiresmate. Eram nebun dupa pasari! Pe unele le tineam chiar in colivii, dar nu ramaneau prizoniere prea mult; dupa ce le invatam pe de rost cantecul si culorile, le dadeam drumul. Pasarile sunt pentru orice copil un miracol. Iar eu le-am vazut si le-am studiat indeaproape. Daca vezi o pasare in copac, e una! Dar daca o tii in mana, si-i simti viata, e altceva. Ce senzatie sa tii o pasare in mana! E speriata, inima ii bate sa i se rupa, e ceva extraordinar!...
- Pasarile din Cenade erau ca acelea pe care le-ati pictat in tablouri?
- Multe erau colorate, asa cum sunt prigoriile, despre care, la tara, cand se rotesc si canta, se spune ca anunta ploaia. Isi fac cuiburile prin rape. Da
