Mi-a plăcut textul lui Florin Puşcaş. E o revoltă pe care o au regulat toţi oamenii inteligenţi care-şi scot mesajul în public. Aş avea totuşi nişte completări de făcut, completări care mie îmi explică parţial ce se întîmplă în contextul românesc cu cercul vicios al populismului: oamenii care cer calitate şi care apoi accesează tabloid. mi se pare interesant că tabloidul a prosperat şi coexistat cu un elitism românesc de-a dreptul agresiv. Cu cît au fost venerate şi preamărite mai mult personalităţi culturale, cu atît s-a întărit şi ponderea tabloidalului elita se raportează foarte des la populism ieftin – zeci de intelectuali şi-au consumat nervii pe tîmpeniile scrise de Romania Mare, de exemplu alţi mulţi intelectuali ne-au povestit cum privesc OTV-ul toată ziua cu dispreţ, pentru că ăla e poporul. E unfel de tras la fiare intelectual. te uiţi la cît de prost e poporul ca să devii şi mai elitist:) o să vezi, dragă Florin, că de cele mai multe ori ăia care senzaţionalizează toată ziua au şi cele mai aprige discursuri pentru recuperarea valorilor, pentru prea mărirea idolilor culturali. Aşa cum pamfletarii cei mai slobozi la gură sînt foarte sensibili la critici. dubla ipocrizie cititor-jurnalist în vînzarea tabloidului poate fi spartă doar cuun act reflexiv, zici tu. Slabe şanse. eu plusez şi spun că poate fi spartă şi cu încăpăţînare, cu tipi care se încăpăţînează să fie oneşti şi în tabloidal, şi în gînduri megaserioase. Cu alte cuvinte, dacă vrei să scrii despre Columbeanu sau simona sensual, fă-o cu simţ de răspundere. În fine, o concluzie dragă mie: elita românească însăşi s-a format mai ales tabloidal – intelectualii nu sînt cunoscuţi pentru idei care să se fi dezbătut (chiar dacă or fi emis texte interesante), ci pentru scandaluri, lupte publice în care unul a spus că e urmărit de neocomunişti, altul că e oropsit, altul că e un securist etc. Rar poţi lip