Ma tot bantuie de cateva zile imaginea acestor doua lumi. In timp ce grecii se revolta impotriva autoritatilor, pe care le considera vinovate pentru falimentul statului, noi, romanii, locuitori mult mai saraci ai unei tari aflata pe buza falimentului, avem resurse si suntem in stare sa oferim spectacole de genul “Solomon e in inimile noastre”.
In timp ce grecii asediaza sediile Guvernului pentru a-si manifesta dezacordul fata de politica statului in fata crizei economice, functionarii din Craiova au intrat in greva de solidarizare cu un cercetat si arestat al procurorilor anticoruptie, tocmai pentru fapte pentru care romanii sunt atat de alintati in UE: fals, uz de fals, primere de foloase necuvenite si alte cateva nimicuri specifice angajatilor nostri de la stat.
Sa nu va imaginati ca nu imi imaginez ca angajatii primariei din Craiova au fost momiti, cumparati, condusi, fortati sau Dumnezeu-stie-cum-altcumva obligati sa iasa in strada si sa cante pentru Antonie Solomon. Pana la urma nici nu stiu daca ar fi fost mai bine sau mai rau, daca functionarii primariei din Craiova ar fi fost sinceri in exprimarile de adeziune fata de Solomon. Poate ca prefer sa imi imaginez ca au fost fortati.
Acum, de ce ar fi blamabile manifestarile functionarilor din Craiova, indiferent ca ele ar fi rodul propriilor credinte sau rezultatul unei manipulari? Ce ar fi rau ca oamenii sa se stranga in jurul unui om arestat si cercetat (isi imagineaza si cred ei), pe nedrept, fara dovezi si impotriva realitatii?
Pai…, sa dam uitare atacurile verbale si fizice ale primarului Solomon impotriva catorva jurnalisti incomozi, sa ne prefacem ca nu l-am auzit cum il izgonea pe Dinescu in exil la bulgari, sa uitam toate manifestarile sale vecine cu golonia si sa ne aducem aminte ce spunea, in campania electorala din 2009, chiar colegul sau de partid, Cristian Boureanu, incercand
