Dacă Eminescu ar fi avut la vremea lui blog…

Despre Eminescu mai tot românul știe că a fost poet. Unii au mai aflat că a scris și proză fantastică. Și unii (cei mai puțini) știu că, de fapt, slujba de cea mai lungă durată pe care a avut-o Eminescu (și principala lui sursă de venit) a fost de redactor, apoi de redactor-șef la ”Timpul”. Statistic, poezia lui Eminescu a fost strânsă într-un volum. La fel și proza lui. Activitatea publicistică a avut nevoie de 11 volume. Volume din categoria ”ai grijă să nu-l scapi pe picior, că rămâi beteag pe viață”.

Ei bine, într-o zi m-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă Eminescu ar fi avut, la vremea lui, blog . Și, mai ales, dacă ar fi lăsat comentariile la liber. Iar într-o zi ar fi publicat pe blogul lui, aparținător comunității ”Timpul.ro”, ”Scrisoarea a III-a”. Varianta integrală, nu cea de manual de școală generală, în care elevii sunt rindeluiți pe creier și apoi însămânțați cu ideea că ar fi vorba de un ”poem istoric”. Pentru că, în ansamblu, și nu pe bucăți, ”Scrisoarea a III-a” este pur și simplu un pamflet în versuri.

(paranteză: apelul la DEX – PAMFLÉT, pamflete, s.n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet.)

Ei bine, în primul rând Eminescu ar fi fost pus la zid pentru că habar nu are de istorie, plasând Bătălia de la Nicopole (1396) înaintea celei de la Rovine (care ar fi avut loc, conform unor surse în 1395, iar conform altor surse în 1394). Apoi, în temeiul corectitudinii politice, omul s-ar fi trezit cu ceva procese de xenofobie, iar domnii Pleșu, Cioroianu, Ungureanu, Paleologu jr. ori Baconschi (mă rog, pe cine o fi căzut pocinogul că să fie ministru de Externe într-un asemenea moment) ar fi