Am auzit despre un profesor de istorie din Mangalia, director de şcoală şi cercetător ştiinţific la Muzeul de Arheologie Callatis, că care are un hobby, cam ţepos, pe care-l practică în cele două balcoane ale apartamentului său şi, parţial, în curtea muzeului. Înţelesesem că ar fi vorba despre în jur de 1500 de cactuşi care, oricum, îmi păreau mulţi pentru un apartament fie el şi cu două balcoane, însă mă înşelam. "Poate peste 3000", mi-a spus profesorul Mihai Ionescu la telefon, încântat. "Mai am unii, în curtea muzeului, care au rezistat afară toată iarna". E foarte mândru de ei, de aceea m-a şi chemat întâi acolo, să mi-i arate.
STRECURAŢI PRIN ANTICHITATE
Printre coloane şi alte artefacte, la baza unui tumul de epocă elenistică, secol IV a. Hr., plantaţi pe rugul funerar, se încolăcesc, se ridică, se apleacă pe-o parte, parcă înţepeniţi din zvârcolire, câteva zeci de cactuşi. Profesorul se apleacă către ei. "Au rezistat astă iarnă la cele - 22 de grade care au fost aici", îmi spune privindu-i cu drag. Primăvara scotea în curtea muzeului şi ghivece, transformând-o într-o expoziţie de vestigii antice cu cactuşi înfloriţi. Dar "nu prea-mi vine să mai las vizitatorii în curte, că mi-e frică să nu plece cu cactuşii în pantaloni!". "Cactuşi în pantaloni?", zâmbesc eu, convinsă că-i o glumă. Mihai Ionescu mă asigură însă că nu e. "Da. Mi-au furat plante din curte...", ridică din umeri profesorul. "Mai mult de 30-40 de ghivece. E trist, ţineam foarte mult la ele, erau şi foarte rare... Nu ştiu de ce, pentru că ar fi putut să ceară şi le-aş fi dat cu tot cu instrucţiuni. Pun pariu că majoritatea cactuşilor nici nu mai sunt în viaţă", continuă omul cu amărăciune. Acum, o parte dintre flori sunt în muzeu, dar sunt mari, aşa că în privinţa lor nu mai există temerea că ar încăpea în vreun buzunar fără să producă leziuni adânci. Un "Opunţia" luat dintr-o