Am tot intalnit in ultimul timp barbati care nu stiu ce vor de la viata. Care sunt frumosi, amuzanti, talentati, insa nu stiu sa-si exploateze aceste calitati. Care sunt egoisti si neatenti intr-o relatie, insa isi doresc una ideala, cu o femeie perfecta, care sa-i iubeasca neconditionat. Care nu stiu sau nu au rabdare sa aduca o femeie la orgasm, insa isi doresc sa faca sex in fiecare seara.
Barbati care nu-si controleaza pornirile, nu stiu ce sa spuna la momentul potrivit si mai mult se plang decat realizeaza, insa vor sa fii langa ei sa ii ajuti. Care cheltuie mai mult decat castiga, insa vor sa ai incredere in ei. Care au impresia ca ceilalti sunt de vina pentru frustrarile lor, pe care ii critica cu fiecare ocazie, insa vor sa aiba prieteni. Care nu sunt in stare sa-si faca ordine in dulap, insa vor sa aiba ordine in viata.
Cam asta ar fi definitia mea pentru un “loser”. Un tip cu potential care nu si-l indeplineste, care ramane pe loc fiind mereu mai putin decat ar putea deveni.
Ar mai fi si genul de tip invizibil. L-ati observat? In mai toate grupurile este cate unul caruia parca ii e teama sa si respire. De obicei sta in spate, sau pe margine, si in timp ce fiecare dintre cei prezenti emana un anumit fel de energie, isi exprima personalitatea, el incearca sa exprime una ideala, sfarsind prin a nu mai exprima nimic. Inteleg oamenii introvertiti, insa aici cred ca e vorba de altceva, fiindca ei, oamenii invizibili, vor totusi sa fie intre ceilalti, sa socializeze, sa fie apreciati. Doar ca nu le iese.
Cel mai mult ma intristeaza in cazul lor, a “loserilor” faptul ca nu-si dau seama ca ei sunt cauza propriilor esecuri si insatisfactii. Din cauza lor “viata nu merita traita”, “femeile sunt de neinteles” sau “oamenii sunt rai”. Iar cel mai mult ma enerveaza cand se agata de cei care reusesc, sacaindu-i la cap cu problemele lor si incercand
