Fie că s-au născut pe meleagurile Craiovei sau au crescut aici, imaginea acestui oraş „fascinant“ reînvie din paginile lor de jurnal, reunite sub titlul „Memoria inimii“ de către profesorul Nicolae A. Andrei.

În „oraşul de sărbătoare, unde frunza cântă, cerul cântă, păsările cântă şi oamenii se iau la întrecere cu ele“, a ajuns, în braţele mamei sale, Eugenia Braia, nimeni alta decât Ioana (Jana) Radu. Craiova îi va deveni leagăn al copilăriei şi adolescenţei.

„În Craiova a locuit într-o casă situată la numărul 64 („o casă măruntă, cu gard proptit, ca să nu leşine peste drum...“), pe fosta stradă Sineasca. Aici, tatăl său - fost plutonier major adjutant de administraţie - şi-a deschis o cârciumă prosperă, pe care a botezat-o «La ieftinirea traiului» şi care era frecventată mai ales de birjarii şi lăutarii din zonă, care se lăsau «îmbiaţi» de ţuica «bună şi tare», în care «gospodarul» patron avea grijă să «pună apă cu măsur㻓.

În acest loc, copila timidă încerca deseori să îngâne o frântură dintr-o melodie, dar era oprită spunându-i-se că „scârţâie ca roata fântânii“. Şi atunci, micuţa îşi omora timpul altfel, după cum sora sa mai mare, Mia, relata în „Amintiri“: „Soră-mea, Ioana, a fost dintotdeauna copilul teribil al familiei. Făcea pozne acasă, făcea pozne la şcoală, a făcut pozne în adolescenţă, în tinereţe şi apoi, din poznă în poznă, a ajuns o interpretă a cântecului românesc de nu-i afli pereche. Cine a cunoscut-o de mică şi mai ales cei de-ai casei erau convinşi că Ioana va face o carieră de precizie, de riglă şi de calcul, că-i mergea mintea la toate alambicările matematicii. Lângă uşurinţa cu care socotea cifre astronomice, avea şi un talent de ştrengar urcat în pom, după caise: fluiera. Fluiera cu un farmec de mic golan, flanând pe străzile Craiovei, şi dacă, pe-nnoptat, eram strânşi în curte, aşteptând-o pe Ioana, uşor o ghiceam de la