"Tot cartierul stie ca e o fetita inteligenta dar necajita, si o mai ajuta cu paine"
Ma numesc Volcescu Tatiana, am 62 de ani si locuiesc in Bucuresti. Sunt pensionara, am o pensie mica, de 645 lei, sunt vaduva si am o situatie foarte grea. Am o fata de 34 de ani, bolnava rau de schizofrenie. Are nenumarate internari la Spitalul 9 din Bucuresti. A avut doua tentative de suicid. Ma chinui groaznic cu ea. Are o boala nevindecabila. Si ca si cand n-ar fi de-ajuns, are biata de ea si-o fetita de 10 ani, care invata la scoala 120 Martisor, clasa a IV-a. Pensia fiicei mele e de 293 lei. Este divortata de 7 ani, ne descurcam foarte foarte greu. Alt venit nu avem si nu ne ajungem cu banii. Traim o viata de calvar, fara nici o iesire. Din ce in ce e mai greu, pe zi ce trece mai greu, nu mai putem duce atatea greutati si necazuri, de aceea mi-am propus sa va cer ajutorul. Greutatile sunt peste puterile mele. Nu dorm noaptea de griji, cu ce sa mai iau maine cartofi si paine, ce-o mai fi venit in cutia postala, ce mai este de plata, ce factura, gazele ne iau toti banii iarna, si asa continuu, traim intr-un stres nebun.
Doamna Sanziana Pop, va rog din inima ajutati-ma, cu orice puteti. Nicoleta, nepoata mea, a inceput de pe acum sa ma intrebe: la mine vine iepurasul de Paste? I-am raspuns: nu, mamaie, nu avem noi noroc de asa ceva, dar ma rog la Dumnezeu si la Maicuta Domnului, si ai vazut ca imi da pentru tine dulciuri, duminica, la biserica. Abia asteapta sa treaca saptamana, sa ne ducem la biserica din coltul strazii, ca ii dau babutele cate o ciocolata. Stiu ca-i un copil destept, inteligent, frumos, dar foarte necajit, ca nu are paine de azi pe maine. Avem zile cand plangem amandoua, ne uitam la maica-sa cum sta ca moarta in pat si imi zice: "Mamaie, ma fac mare si ma fac doctorita, sa va ingrijesc pe amandoua". E singura din clasa care a primit ghiozdan in
