Au muncit mult. S-au adaptat sistemului, s-au lovit de reguli, au luptat să-şi învingă complexul de « român », încercând în acelaşi timp să fie mândri de ceea ce sunt.
Guvernul a ajutat anul acesta zeci de tineri să plece la studii la unele dintre cele mai prestigioase universităţi din lume, asigurându-le plata studiilor, cazarea, mâncarea şi transportul. Nu sunt ei nici primele, nici ultimele victime, dar sunt principalii actori ai unei piese din seria "doar în România". Se pare că, de la o vreme, Guvernul a uitat să le plătească tinerilor taxele promise. Aceştia sunt acum traşi la răspundere de universităţi, riscă să fie chemaţi în instanţă, dar în aceaşi timp riscă să fie daţi afară din cămine.
Cu siguranţă, o situaţie critică şi penibilă pentru cei plecaţi. Munciţi, fraţilor, ca vă trimite Guvernul în străinătate, doar trebuie să ştie toţi că România are copii buni. Şi tot ei vă motivează. Unde s-au dus banii? De ce asemenea întârzieri? Nişte întrebări din lungul şir de întrebări retorice cu care ne-am obişnuit. Răspunsul a venit mai repede în cadrul doctoranzilor, care nu şi-au primit banii de la Ministerul Muncii, aşa cum era stabilit. Explicaţia ministerului este că numărul doctoranzilor este mai mare decât fondurile puse la dispoziţie şi, ca o concluzie, nimeni nu ar trebui să mai primească banii. Nu mi s-ar părea o explicaţie plauzibilă nici dacă nu am primi deloc fonduri europene... Dar având în vedere că nu ducem lipsă de aşa ceva... cine să fie de vină? Birocraţia? Indiferenţa, inconştienţa...?
Toate aceste greşeli se reflectă chiar în punctul vulnerabil al nostru. Educaţia primeşte încă o lovitură şi mă tem că nu e tocmai un pas înainte. Pentru unii pare o glumă proastă, pentru alţii înseamnă încă un motiv să îşi dorească să părăsească ţara, pentru cei implicaţi pe lângă dezamăgire şi - de ce nu? - disperare, toată aceas