Guvernatorul Băncii Naţionale a povestit, săptămâna aceasta, cât de urât a fost tratat de funcţionarele de la ghişeu atunci când s-a dus să plătască nişte taxe, la Craiova. Deghizat în Cuza, povestea Isărescu, conform Gândul, adică în calitatea sa de mic producător de vinuri.
Nu ştiu cum s-o fi deghizat Isărescu, cu fes şi ochelari negri, cum spunea Floriana Jucan că se deghiza Cristian Diaconescu? Cert este că, tot săptămâna trecută, mi-am luat şi eu inima în dinţi şi m-am dus să înregistrez un contract de drepturi de autor la Administraţia Financiară a Sectorului 1. Nu m-am deghizat, pentru că nu am nevoie, sunt un simplu cetăţean. Un simplu cetăţean care amânase luni întregi depunerea acelui contract, tocmai din teama de Administraţia Financiară. Pentru că nu am timp şi nici nervi să stau la cozi, pentru că dacă mă tratează cineva cum l-a tratat pe Isărescu s-ar putea să fac scandal şi să depun o reclamaţie pe la şefi. Ba să mai scriu şi un articol pe tema asta.
Totul a început surprinzător de bine, când am găsit loc de parcare aproape de Administraţia Financiară, o zonă foarte aglomerată. Dar asta e off-topic. Am intrat, am întrebat la informaţii unde trebuie să depun contractul, mi s-a spus că la camera 1. Mă duc la camera 1, doamna de la biroul respectiv vorbea cu un cetăţean. Aştept să termine, mă întreabă în ce problemă, îi spun, cu inima strânsă, pentru că acel contract trebuia depus demult. Mă aşteptam măcar să mă certe, aşa cum fac funcţionarii de pe la noi, de obicei. Nici pomeneală! “Aveţi copie după buletin?” “Ăăă…n-am. N-am ştiut că îmi trebuie…Pot să fac una la dumneavoastră?” …întreb eu convinsă că voi fi trimisă să copiez documentele peste drum, la Xerox-ul particular, aşa cum mi se mai întâmplase în trecut. Surpriză! “Da, sigur, doar că durează cam mult, că al nostru merge ca ochii mortului!” zice doamna, amuzată. “Al doilea exemplar
