Nunta licuricilor
Nimeni nu m-a intrebat vreodata cum m-am indragostit prima oara, care a fost prima mea dragoste. Si poate ca e mai bine asa,. O intrebare ca asta m-ar pune intr-o incurcatura destul de mare: nu stiu cum se intampla la altii, dar la mine prima dragoste s-a transformat repede intr-o mare iubire. Sunt un pic stingherita de cele cateva vorbe pe care am apucat sa le scriu si mi se pare chiar ca am spus deja prea mult. Ca as putea umbri legatura puternica ce s-a nascut intre mine si barbatul meu, inca de cand ne-am vazut pentru prima data. Mi-aduc aminte de vorbele unui prieten bun care-mi spunea ca rugaciunea, dragostea si poezia trebuie sa ramana niste lucruri de taina ale fiecaruia dintre noi, ca ele sunt cu atat mai puternice, mai pline de substanta si de forta cu cat sunt mai bine aparate de ceilalti, ca fiecare vorba spusa altora nu face decat sa risipeasca legatura aceea tainica, mirajul acela unic dintre doi oameni care au fost daruiti de Dumnezeu cu dragoste si iubire. Multa vreme m-au urmarit vorbele acestea, si marturisesc ca si acum, dupa multi ani de cand le-am auzit, mi-e greu sa vorbesc despre aceste lucruri atat de ale mele, fara sa am teama ca le stirbesc. Si totusi, dragostea adevarata te invata ca trebuie sa fii generos, si atunci nu poti sa nu te gandesti ca, poate, ceea ce tu povestesti ar putea fi de folos cuiva mai putin norocos decat tine.
Ameteala dintai
As vrea sa povestesc mai intai despre timpul potrivit si despre puterea dragostei adevarate, care mie mi-au fost dezvaluite intr-o noapte de august. Sunt si acum convinsa ca pentru toate este un timp, un moment anume, o clipa pe care nu trebuie sa le anticipezi, dar nici sa le intarzii, ca nu trebuie sa grabesti coacerea, parguirea lor, daca vrei sa nu le pierzi, poate definitiv. Ca sa vorbesti despre prima indragostire, iti trebuie insa multa rab
