Haideţi să vă spun de la început adevărul şi să vă scutesc de o lectură în diagonală în căutarea incredibilului promis în titlu: nu-i nicio dezvăluire şocantă aici. Ruşine să-mi fie, ruşine Traian Băsescu, ruşine Dinu Patriciu, ruşine S. O. Vântu, ruşine Realitatea, ruşine să-i fie presei din România. Nişte manipulatori şi nişte tonomate. Şi eu la fel. Vă duc de nas în speranţa că o să daţi un click. Dar dacă tot sunteţi aici, mi-am adus aminte că nu la întâmplare v-am momit. Îmi spunea un distins comentator că deviza VoxPublica ar trebui să fie următoarea: “Cititorii noştri sunt mai deştepţi decât noi”. Bună asta! Mi-a plăcut. Nu ştiu dacă e musai şi adevărată, însă cititorii noştri sunt cu siguranţă dintre cei mai inteligenţi şi exigenţi. Uneori chiar acizi şi răutăcioşi. Dar sunt ai noştri şi îi iubim aşa cum sunt. Adică vă iubim aşa cum sunteţi. Cu mici excepţii, evident. Aşadar, v-am momit înspre acest text pentru a vă ridica la fileu o problemă care ţine de relaţia dintre noi. Dragi cititori (da, cu voi, ăştia trei care aţi rezistat primelor două paragrafe vorbesc), eu mă consider unul dintre voi. Mai degrabă un cititor decât un aruncător de opinii în stânga şi-n dreapta. Până nu demult obişnuiam să fiu foarte critic la adresa ziariştilor care îşi dau cu stângul în dreptul tratând subiecte de doi bani sau folosind titluri bombastice şi fără legătură cu informaţia oferită. Dar de când aş putea fi suspectat de jurnalism (deşi nu fac decât blogging), şi mai ales de când cu remuneraţia în funcţie de performanţe, îmi vine mai uşor să-i înţeleg pe cei care calcă în străchini. Să nu fiu înţeles greşit. Nu iau apărarea nimănui. Nici măcar mie însumi. Totuşi, se ridică nişte probleme despre care am vrut să vă cer şi vouă părerea. Am remarcat o mulţime de cititori revoltaţi de unele titluri care, dacă e s-o spunem pe aia dreaptă, n-aveau nicio legătură cu textul. Sau car