Avem o ditai lista de filme. Nominalizate la Oscaruri. Aşezate frumos, în ordine alfabetică. Nu e completă, dar e esenţială. E posibil să fie şi utilă. Subiectivă e, deci ne-a folosit în primul rînd nouă.
Cristi Mărculescu, Dragoş Vasile
A.
Avatar (James Cameron, 2009)
Sau ce rezultă din încăpăţînarea unui fost camionagiu, devenit ulterior King of the world: un desen animat de 300 de milioane de dolari. Un moft mare cît casa care re-inventează 3D-ul. Şi dă speranţe executivilor de prin studiouri, deloc impacientaţi de calitatea filmelor, dar terifiaţi de PIRATERIE.
Nominalizări: n-o-u-ă. Film, regizor, sonor, montaj sonor, coloană sonoră, efecte speciale, montaj, imagine, scenografie.
B.
Blind Side, The (John Lee Hancock, 2009)
Am vazut trailerul şi am zis pas. Mirosea a făcătură cusută cu aţă albă şi deja îmi luasem o porţie de melodrame inspiraţionale cu cîte un negru gras şi încet la creieri suficientă pentru următorul deceniu odată cu Precious. Uitasem că există filmul asta, după care aflu că dintre toate creaturile bipede care se pretind actriţe, tocmai pe Sandra Bullock s-au găsit să o nominalizeze la multiple premii. Am avut dubii şi am investigat: regizorul comisese The Alamo, o mediocritate absolută. Nimeni nu este orb în filmul acesta, în care, pe lîngă madam Bullock mai joacă şi Tim McGraw, iritant cîntareţ de muzici country.
Am rămas ferm pe poziţii. Sandra Bullock a luat un Glob de Aur şi nu l-a luat pentru cel mai ferm maxilar dintr-un film muzical sau comedie, ci l-a luat pentru rol principal feminin în film dramatic. Am revăzut trailerul şi mi-am dat seama că eu unul aşa ceva nu o să văd vreodată. Miroase a plastic şi zaharină, este despre înţelegere inter-rasială şi un under-dog against all odds succes story atît de făcut şi răsfăcut încît Karate Kid 4 pare o capodoperă a genului dramatic.
