Prejudicierea unei asociaţii de proprietari nu necesită mari abilităţi economico-financiare. Metoda de lucru este simplă: încasezi banii de la locatari, eventual pe chitanţe neînregistrate şi nu mai plăteşti furnizorii, folosind sumele încasate în folosul propriu.

Până se prind oamenii cum stă treaba, până îi mai abureşti, cu puţin tact şi diplomaţie, prejudiciul ajunge uşor la ordinul miliardelor de lei vechi. Asociaţia se trezeşte, brusc, luată prin surprindere de nivelul fraudei când deja este prea târziu să se mai poată recupera ceva. Între timp, îţi pui la adăpost averea, vânzând-o pe nimic rudelor şi apoi continui să-ţi vezi liniştit de treabă sau de pensie - în funcţie de vârsta pe care o ai.

Cam aşa au stat lucrurile şi în cazul Asociaţiilor de Proprietari 379 şi 481, unde administratorul a creat un prejudiciu, potrivit expertizelor, de vreo 3 miliarde de lei vechi. Nu este singurul caz, nu este nici primul şi nu va fi nici ultimul. Este o situaţie întâlnită, de altfel, în mai toate oraşele în care serviciile de apă, canal şi termoficare sunt asigurate în sistem centralizat, prin intermediul asociaţiilor de proprietari. Prin urmare, cazul celor două asociaţii, prejudiciate de acelaşi administrator comun, nu constituie chiar ceva surprinzător. Totuşi, ceea ce ar trebui să surprindă este faptul că administratorul în cauză a fost lăsat să-şi facă de cap încă de prin 2002. Potrivit expertizelor, cam de atunci şi-a început activitatea "paralelă" cea care era şi administrator, şi contabil, şi casier. Surprinzător este că asociaţiile de proprietari au, totuşi, şi un preşedinte, şi nişte cenzori, care ar fi trebuit să realizeze că nu toţi banii încasaţi de la locatari ajung către furnizori - în definitiv, aceasta le este menirea. Surprinzător este că locatarii au continuat să-l menţină în funcţie pe administrator chiar şi după ce au aflat că ac