Crin-Tradafil Theodorescu este custodele peşterii Izvorul Tăuşoarelor, din Bistriţa-Năsăud. Preotul, devenit pe parcurs şi speolog, vorbeşte despre peşteră ca despre o femeie, care are minunăţiile şi capcanele ei. Izvorul Tăuşoarelor este cea mai adâncă peşteră din România şi una dintre cele mai dificil de explorat
„Vorbesc despre peştera asta ca despre o femeie", spune emoţionat preotul Crin Theodorescu, care îşi deapănă povestea întâlnirii cu Izvorul Tăuşoarelor, de acum mai bine de zece ani. Bărbatul, cu trăsături dure de explorator, este de formaţie preot. S-a născut la Constanţa, dar a ajuns în oraşul Năsăud din pricina parohiei. „De zece ani m-a mutat în Năsăud şi atunci am decoperit Peşterea Tăuşoarelor despre care nu ştiam decât din literatura de specialitate. La muzeul grăniceresc există un fotograf, Dumitru Rotari, un ardelean de ăla tipic, puţin vorbăreţ şi cu o înţelepciune aparte. Cu el am intrat prima dată în peşteră şi mergând l-am întrebat «Gogule, mai e mult?». Intrasem vre 400 de metri. Şi el zice: «Mai avem vreo 16-17 km». Aşa de mult m-a copleşit pirma întâlnire cu peştera asta. Am ştiut că voi rămâne aici şi că o să mă ocup de ea", povesteşte speologul. Acesta mai explorase peşteri în copilărie, dar niciuna la fel de provocatoare.
„Am făcut speologie foarte mult în copilărie pentru că am copilărit în Mangalia unde se află o peşteră foarte mare, dezvoltată pe cinci etaje: peştera de la Limanu. Şi eram familirizat cu peşterile. Dar peşetera Tăuşoarelor nu se compară cu ce am trăit eu: asta este o peşteră care pretinde, o peşteră dură, aspră. E o peşteră vicleană, care se protejează, care nu te lasă să te relaxezi, te ameninţă în permaneţă şi te ţine mereu treaz", relatează speologul. De atunci, Crin alternează sutana de preot cu echipamentul de speolog. Pentru început, a fost numit, în 2000, paznic al peşterii, cu acceptul conducerii Muz
