La aniversarea celor 14 ani de viata, am primit cel mai frumos cadou cu putinta: un hamster.

Mic, pufos, sociabil, l-am botezat Gugoasa. Fiind primul meu "animal de casa", m-am atasat imediat de el. Inca din prima zi, m-am straduit sa ii ofer un culcus cat mai confortabil, asa ca i-am dus cusca in balconul cu flori; insa Gugoasa ura singuratatea, asa ca i-am mutat casuta intr-o camera circulata, pentru a ne simti cat mai aproape si pentru a se obisnui cu prezenta noastra. In scurt timp, devenise un membru al familiei, castigand pe drept inimile tuturor. Seara de seara il scoteam din cusca lui foarte moderna, il lasam liber prin casa si apoi il luam in mana si ii pupam boticul umed si frematator. Iti era mai mare dragul sa stai si sa-l privesti cum se juca, cum facea gimnastica, alergand pe rotita lui albastra, sau cand isi facea minutios si cu responsabilitate toaleta de seara. Uneori stateam ore in sir si il priveam, fara sa ma satur si fara sa imi dau seama ce repede trece timpul. Era foarte ingrijit si foarte harnic. Ni se umplea sufletul de bucurie, cand vedeam cata inteligenta exista intr-un creier atat de mic. Prima grija, cand se trezea, era sa coboare la parter si sa isi faca nevoile, in coltul ales de el. Cateodata, era atat de grabit, incat uita sa coboare toate treptele si sarea direct de la etaj. Ne amuzam teribil cand vedeam cu cata responsabilitate isi umplea falcile cu talas, pe care-l cara sus, la casuta lui. Vrand sa il facem si mai fericit, i-am construit si o "casa de vacanta" in interiorul fotoliului, intr-o lada unde de regula tineam incaltamintea. Hamsterul nostru destept, fiind in culmea fericirii, isi marca proprietatea, carand regulat talas.

Intr-o zi, o intamplare nefericita ne-a umplut inimile de tristete si ochii de lacrimi. In timp ce alerga liber prin casa, a fost calcat de sora mea. In cateva minute, era intins intr-o b