Mâine se inversează polii magnetici în societatea românească. Ca în fiecare an, femeile îşi vor lăsa mâncarea pe foc, copiii nebătuţi, soţii neconsolaţi, cărţile necitite, lucrările nescrise şi serialele neurmărite şi vor ieşi în oraş să sărbătorească Ziua Femeii. Până la o oră rezonabilă le veţi găsi în restaurante şi cafenele, coafate şi fardate, cu un buchet de flori lângă ele (primit de la colegi, care răsuflă uşuraţi că au scăpat de seria neagră 1 martie- 8 martie). Dacă veţi bate ceva mai târziu barurile, veţi vedea că la unele machiajul s-a întins, că vorbesc ceva mai tare, unele chiar hăhăie mai zgomotos decât Traian Băsescu, iar drumul spre baie a devenit ceva mai legănat şi uneori ţinut de pereţi.

Dar cel mai interesant, pentru un studiu sociologic, este să le vezi pe cele care se duc la spectacole de striptease masculin. E drept, sunt câte unele care se duc cu prietenele să facă mişto. Dar mai sunt altele care ţipă, transpiră, se înroşesc, îşi smulg părul din cap, întind mâinile, doar- doar or atinge o bucăţică de piele dată cu ulei când bagă bancnota în tanga. Doar o dată pe an îşi permit să trateze bărbaţii ca un obiect! Ce, ei nu fac aşa tot timpul? Anul ăsta, am văzut o reclamă, vin “foştii membri ai trupei Chippendales”. Nu se precizează din ce deceniu. Dacă or fi foştii membri din anii ‘70?

Cam aşa e şi cu Pandora’s, pentru că aşa sunt fetele. Unele îşi pun poalele în cap, altele miorlăie pisicit, unele scriu foarte bine (chiar foarte bine, ştiu să recunosc scriitura bună, chiar dacă nu o produc), altele înşiră nişte cuvinte, unele au un simţ al umorului deosebit, altelte nu-mi spun nimic sau chiar mă calcă pe nervi. Nu o să dau nume. Dar ştiu că în câteva săptămâni situaţia se va mai cerne. În rândul femeilor care comentează articolele detectezi, pe lângă criticile argumentate sau dialogul binevoitor, multă acreală şi răutate. O ati