Când era „în cărţi” pentru a prelua naţionala de la Piţurcă, Răzvan Lucescu invoca drept argument, pe la FRF şi prin „ziariştii de casă”, performanţele sale de la echipele FC Braşov şi Rapid.

Adică fotbalul intern produce, iar el, ca un meşter priceput, fabrică succese pe bandă rulantă. Atunci când pierde cu Israel acasă, ruşinos, dă vina pe faptul că Liga I e un campionat foarte slab. Nu prea e corect raţionamentul.

La fel au procedat de-a lungul timpului şi alţi selecţioneri: Iordănescu dădea vina pe blaturile din campionat, Piţurcă ne vorbea despre nivelul scăzut al întrecerii interne... Totuşi, când sunt numiţi, atunci când bliţurile fotoreporterilor le mitraliază feţele pline de zâmbete, antrenorii naţionalei uită de unde pleacă şi îşi aduc aminte doar în momentul în care rezultatele umilitoare nu le pot oferi justificări.

Unii dintre antrenori dau vina pe noroi, alţii pe ţintarul meciurilor făcut prost... Alţii, să nu zâmbiţi că aşa e, pe faptul că autocarul a dat în marşarier înainte să plece ori că a întâlnit la vestiar nu ştiu ce duduie. La fel dacă meciul e pe 13 ale lunii ori iarba a fost tunsă prea scurt sau lăsată să crească prea mult. Răzvan Lucescu trebuie să înţeleagă că doar rezultatele îl salvează, nu scuzele penibile.