Regret sa dezamagesc publicul inca amator de invective politice. Desi titlul sugereaza altceva, nu intentionez sa particip la inmormantarea carierei vreunui politician prafuit.

In putinele ocazii in care dau neconditionat dreptate, prefer sa recurg la o plaja limitata de personalitati. Una dintre ele, anume George Carlin , isi exprima cu vreme in urma ingrijorarea fata de inaltarea copiiilor pe un piedestal social. Rezultatul procesului astuia, sustinut de psihologii de budoar si de mame ingrijorate, il reprezinta mediocratia. Termenul ascunde un vestigiu al perioadei comuniste pe care noul sistem l-a adaptat si integrat. E redundant sa argumentez de ce mediocritatea a fost intotdeauna de preferat in defavoarea excelentei. Am hotarat totusi sa revin asupra problemei, vazand in autobuz o mama care-si lauda de zor odrasla. Copilul luase o mentiune la un concurs de istorie, fapt admirabil de altfel. Expresia mamei ? ”Lasa mama, ca practic nu e nicio diferenta intre tine si castigatori !”. Nu stiu cum e in cazul generatiilor mai vechi sau a celor recente, dar pe mine ma scotea din sarite atitudinea egalitarista a profesorilor din clasele mici si gimnaziu.Manifestarile fenomenului includeau: nivelarea mediilor in cazul copiiilor considerati buni, distributia unitara a premiilor si minimizarea unor realizari. Notele obtinute in cadrul unui sistem de invatamant precum cel romanesc sunt a priori inutile, dar trebuie stabilite niste limite. Un elev de nota 10 la matematica nu este un elev de nota 10 la romana doar pentru ca i se poate aplica eticheta de ”elev bun”. Tot la fel, un pasionat de istorie nu merita un punct in plus la matematica. Cu totii am avut de suferit macar odata din cauza egalizarilor la sutime si a principiului ‘’sa nu se supere parintii” . Copiii sunt toti buni, nu-i asa ? Speram ca, intre timp, asa-zisilor profesori sa le fi intrat in cap fap