Zeci de studenţi ai Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Craiova spun că nu ţin post, pentru că nu se pot înfrâna de la carne. Dacă în trecut canoanele erau respectate cu stricteţe, în prezent sunt ignorate până şi de tinerii de la Teologie.
Postul Paştelui este postul dinaintea Învierii Domnului, cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi ale Bisericii Ortodoxe Române, cunoscut şi sub denumirea de Postul Mare.
Citiţi AICI mai multe detalii despre post:
Despre istoria postului
El a fost rânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregatire a catehumenilor de odinioară, care urmau sa primească botezul la Paşti, şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorarii anuale a Patimilor şi a Învierii Domnului. În acelaşi timp, ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea activităţii Sale mesianice, de unde i s-a dat si denumirea de Păresimi (informaţii culese din articolul "Când şi cum se cuvine să postim", scris de preotul Petre Semen).
Preoţii care nu ţineau post, caterisiţi
Canonul 69 apostolic osândea cu caterisirea (scoaterea din funcţia de preot - n.r.) pe slujitorii Bisericii şi cu excomunicarea pe credincioşii laici care n-ar fi respectat postul de miercuri, de vineri, si pe cel al Păresimilor, cu excepţia cazurilor de boală. Preoţii spun că postul reprezintă un semn al dragostei faţă de Dumnezeu şi al grijii pentru suflet.
Bunicii, principalii postitori
Părinţii Bisericii ţineau postul cu rigurozitate. Credincioşii din generaţiile trecute nu se abăteau de la aceste dogme bisericeşti. Şi în zilele noastre mai sunt oameni pentru care postul reprezintă o perioadă de abstinenţă. Majoritatea sunt bătrâni şi provin de la ţară. “Postul e sănătos. De-aia nici nu m-am îmbolnăvit
