Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman, în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, “Recviem pentru Tănase” fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă... Ardeiaş se şi gândise să-l roage pe marele critic să-i prefaţeze cartea la care scria. Gândul său bătuse chiar mai departe, văzându-se peste câţiva ani printre laureaţii premiilor Uniunii Scriitorilor, speranţă întărită de discuţia purtată într-un cadru restrâns la restaurantul lui Tufă, în seara de dinaintea acordării Oscarului. Auziseră că Ştefan Alexandrescu nu se dă în lături de la un pahar de vin bun şi că... Asta fusese o prostie.
Ghionoaie venise cu ideea. Mai bine zis cu Tiniţa, că domnul critic, în ciuda urieşimii sale corporale, se dedă la conversaţii picante cu damele şi, dacă îi cade vreuna cu tronc, nu ezită să meargă până la capăt. Cu condiţia ca să vrea şi ea asta şi el să poată.
Tiniţa Ambrozie voia. Care poetă aflată în pragul debutului n-ar fi vrut? Putea însă maestrul?
N-au prea reuşit să-şi dea seama, deoarece Ştefan Alexandrescu nu s-a arătat deloc interesat de Tiniţa, ceea ce era dovada clară că nu voia. Bine măcar că-i plăcea vinul. Mai precis îi plăcea să stea la discuţie în jurul unui pahar, împărtăşindu-le cu această ocazie părerea lui despre autorul Moromeţilor, unul dintre cei împotriva cărora se născuse într-un anume fel iniţiativa decernării premiilor Oscar.
Dar s-au ferit să-i vorbească academicianului despre lucrul acesta. Mătăhălosul nu prea avea cuvinte de laudă la adresa lui Preda. Spre deosebire de Simion, pe care nu-l învăţaseră tocmai din p