Ca de fiecare dată, un cutremur, oriunde s-ar produce el, stârneşte isterie pe întreaga planetă, inclusiv în România, unde publicul este mai atent la informaţiile provenite de la prezicători decât de la specialişti.
Pentru o mai bună înţelegere a mişcărilor tectonice ar trebui să conştientizăm faptul că planeta Pământ este un organism viu de dimensiuni uriaşe şi având vârsta de aproximativ 4,5 miliarde de ani. De la naşterea sa şi până în prezent, Terra a suferit o serie de modificări tectonice, plăcile rigide din care este formată scoarţa migrând gradual de-a lungul vremii. Formarea şi deplasarea plăcilor apar ca urmare a structurii interne a planetei, iar mobilitatea acestora determină, între altele, apariţia cutremurelor.
Între secolul al V-lea î.Chr. şi secolul al XIV-lea d.Chr, oamenii considerau că seismele sunt provocate, de regulă, de curenţi de aer aflaţi în interiorul cavităţilor Pământului. Exista însă şi ideea conform căreia cutremurele apăreau ca urmare a tensiunilor existente în scoarţă între apă şi pământ, idee avansată de filosoful grec Thales din Milet, în secolul al VI-lea î.Chr. Mai târziu, în prima sută de ani a erei noastre, Plinius cel Bătrân vorbea despre seisme ca fiind "furtuni subpământene".
UN CUTREMUR LA FIECARE 11 SECUNDE
Abia în secolul al XX-lea a fost dezvoltată teoria plăcilor tectonice. Potrivit specialiştilor americani, peste trei milioane de cutremure au loc în fiecare an, respectiv unul la fiecare 11 secunde sau 8.000 pe zi. Majoritatea sunt extrem de slabe. Cele mai puternice, denumite "seisme catastrofale", pot schimba înfăţişarea planetei şi pot modifica anumite valori, aşa cum s-a întâmplat după seismul din Chile, de săptămâna trecută, care a avut o magnitudine de 8,8 grade pe scara Richter.
Potrivit cercetătorilor, cele trei cutremure puternice ale lui 2010 - cel din H
