Dupa ani intregi de incompetenta printre birocratii europeni, economia Uniunii Europene a ajuns intr-un stadiu ingrijorator de fragil.

La un an de la discursurile autolaudative tinute de inaltii oficiali ai Bancii Centrale Europene la aniversarea a zece ani de politica monetara "made in UE", pietele incep sa resimta tot mai mult blestemul monedei europene.

Pentru tot mai multe tari adoptarea euro se arata drept o greseala capitala, in cazul altora inca foarte grav afectate de criza, cum ar fi Grecia, se preconizeaza un eventual "divort", iar altii, care inca mai spera ca lucrurile se vor repara, sunt ingrijorati ca nimeni nu ia masuri si nu face reformele necesare.

Intre timp, alte tari mai mici, printre care si Romania, inca se zbat sa termine cursa si sa intruneasca severele criterii pentru a renunta la moneda nationala si a adopta gregarul euro, facand calcule peste calcule sa vada in cati ani isi vor putea atinge maretul obiectiv.

Insa, pentru a intelege mai bine, sa ne uitam putin in urma, la istoria Uniunii Europene Economice si Monetare (EMU), dupa cum ne sfatuieste Forbes.

Esecurile EMU din prima decada pot fi masurate cu usurinta prin comparatie cu succesul inregistrat de marca germana.

Principalul argument avansat de avocatii EMU este incercarea Uniunii de a a reduce expunerea Europei la socurile monetare venite de peste ocean, din SUA. Federal Reserve a emis aceste socuri inca de la jumatatea anilor 1920, cand bula creditarii generata de Benjamin Strong a aruncat intr-o prapastie Republica de la Weimar in timpul scurtului sau boom economic ce a urmat sfarsitului hiperinflatiei.

Mai tarziu, cea mai mare inflatie pe timp de pace din perioada lui Arthur Burns de la inceputul anilor 1970 a afectat mai multe economii europene mari.

Din pacate, acesti avocati ai EMU a