Dinamică şi imprevizibilă, emigrarea oferă celor care aleg să parcurgă acest drum posibilitatea de a experimenta viaţa într-o societate nouă, de obicei în spaţiul european sau chiar mai departe, peste Ocean. Modul în care individul începe să se adapteze noului climat, menţinând, în acelaşi timp, contact cu familia de acasă, folosind noile tehnologii, au atras atenţia cercetătorilor. Printre aceştia, românca Mihaela Nedelcu, profesor al Universităţii Neuchatel, din Elveţia, o ţară recunoscută pentru reticenţa faţă de emigranţi.

Pornind iniţial în explorarea ştiinţelor exacte, Mihaela Nedelcu, profesor român în Elveţia, s-a dedicat ulterior ştiinţelor sociale, explorând astăzi aspecte relative la migraţie.

Despre fenomene ca baby-sitting la distanţă şi beneficiile pe care Internetul le are atât pentru imigranţi cât şi pentru familiile acestora, într-un interviu acodat exclusiv strada32.com – comunitatea românilor de pretutindeni şi evz.ro.

În ce măsură se regăseşte, în activităţile pe care le derulaţi acum, experienţa în domeniul matematicii?

Mihaela Nedelcu: Traiectoria mea profesională este poate mai neobişnuită prin această dublă specializare în matematică-informatică şi ştiinţe sociale. Interesul meu pentru ştiinţele sociale, în general, este însă mult mai vechi, iar orientarea spre sociologie s-a cristalizat într-o perioadă marcată de importante transformări sociale în România anilor ’90.

Fenomenele migratorii, de exemplu, au căpătat amploare după 1989, şi se caracterizează printr-o mare diversitate a destinaţiilor, a fluxurilor şi tipurilor de migraţie. Am început să studiez aceste fenomene în 1999, la Şcoala doctorală în ştiinţe sociale, finanţată de Agenţia universitară a francofoniei.

Surprinzător poate, dar cercetarea sociologică nu este mai puţin precisă decât cea matema