La 48 de ani, Ileana Balaci a cunoscut deplina fericire. Dumnezeu i-a oferit doi copii frumoşi, pe care să-i facă fericiţi şi care, la rândul lor, să-i împlinească viaţa.

Joi, în jurul prânzului, Ileana Balaci îşi cronometra agitată fiecare minut. Trebuia să ajungă la sediul DGASPC Dolj. De acolo, avea să ia decizia de încredinţare. Cu ea la piept şi cu soţul în dreapta, alerga să facă ultimele cumpărături. După, urma să pornească amândoi în trombă spre Breasta. Iar de acolo, de la grădiniţă, soţii aveau să-şi ia copiii acasă. Definitiv. Erau de acum aproape ai lor, legal. Întregeau familia, le aduceau, în sfârşit, fericirea de mult visată. Îi împlineau, aşa cum şi-au dorit să fie împliniţi de la începutul căsniciei lor.

Şansa nu le-a surâs

Ileana şi Jose Maria Alzua Blanco s-au cunoscut în urmă cu şase ani. Aveau amândoi 41 de ani. După o activitate strălucită de handbalistă în Craiova şi străinătate, Ileana Balaci antrena la vremea aceea o echipă din Spania. Viitorul soţ era medic la un cabinet de medicina muncii, acolo unde şi-a găsit al doilea job şi craioveanca. Dragostea i-a unit în nici un an: în 2004, august, Ileana şi Jose s-au căsătorit. Şi, aşa cum era firesc, şi-au dorit de la bun început o familie fericită şi neapărat numeroasă.

Vârsta destul de târzie le-a jucat însă feste. Ileana a rămas însărcinată la 42 de ani. Dar, din păcate, sarcina nu a putut fi dusă la bun sfârşit. „Era dureros să ştii că, femeie fiind, nu poţi zămisli o fiinţă pe care s-o iubeşti toată viaţa. Încă mai speram într-o minune“, îşi aminteşte Ileana, oprită, în sfârşit, după infernala cursă, cu ochii umezi de fericire.

„Aşa că am apelat la ştiinţa medicilor“. Cu sprijinul moral neobosit al soţului său, Ileana a încercat să dea viaţă unui prunc prin tehnicile moderne ale medicinei - inseminarea artificială, in vitro. Era decisă să nu renun