Nu-mi place „de ce iubim femeile” lui Cărtărescu nici să mă baţi. Mi se pare o culegere dulce-diabet de inepţii scoase din contextul vieţii de zi cu zi şi, pe alocuri, despărţite de adevăr prin chiar realitatea înconjurătoare! Newsflash: femeile transpiră şi ele, nu poartă doar tanga de dantelă cu floricele iar atunci când joaca whist sau ping-pong vor neapărat să câştige!

Aveam de multă vreme pe suflet treaba asta şi să mă ierte mironosiţele c-am dezavuat aceste lucruri fix azi, dar am fost provocată! Acestea fiind zise, acum pot să scriu liniştită despre 8 martie.

Mie, una, mi se pare aproape nedrept să existe o zi a femeilor!. Am fost femeie şi ieri, o să fiu femeie şi mâine, sunt femeie în fiecare zi, slavă Cerului! N-o să am astăzi picioare mai lungi ori intuiţie mai mare, n-o să fiu o amantă mai dăruită şi nici suviţele nu-mi vor deveni, ca prin minune, disciplinate – taman azi, că e ziua femeii!

Primesc cu plăcere flori şi complimente în orice (altă) zi pentru că ştiu că-mi sunt adresate mie, Ruxandra, pentru ceea ce şi cum sunt eu. De 8 martie, însă, am senzaţia că domnii se simt oarecât obligaţi să sară cu urarea, cu complimentul, cu zambila, iar femeile palpită vesele pentru că au o zi a lor, sîc, mă, bărbaţilor care sunteţi bărbaţi!

Aşa că eu propun să fim generoase, să dăruim, formal sau nu, această zi bărbaţilor! Să le dăm flori, să-i scoatem la restaurant, oferindu-le cei mai sexi boxeri din galantar, să le acceptăm stângăciile şi nesiguranţa iar la ceas târziu de noapte să-i lăsăm stăpâni absoluţi peste trupurile noastre. Merită, vă spun, o zi a lor! În definitiv, noi le avem pe toate celelalte din an!

Hai sa le trăim!

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Nu-mi place „de ce iubim femeile” lui Cărtărescu nici să mă baţi. Mi se pare o culegere dulce-diabet de inepţii scoase din contextul vieţii de zi cu zi şi, p