Sâmbătă am fost la congresul PNL și am încercat să vă țin la curent cu ce se întâmplă acolo în timp real. Am fost puțin limitat de soluția tehnică pe care am ales-o, așa că revin acum cu impresiile mele mai pe larg.

În primul rând, felicitări Cristi pentru campania #NouaPolitica și mulțumiri PNL pentru deschiderea către bloggeri. Tot la capitolul ăsta, mulțumiri HotNews pentru priză (am blogat până am rămas fără baterie la mobil) și Oana Portase pentru ciocolată Nu în ultimul rând, vreau să vă recomand CoverItLive pentru live blogging.

Primul lucru care m-a impresionat a fost că discuțiile dintre delegați chiar erau despre democrație, libertate, doctrine și alte lucruri din astea la care avem impresia că politicienii nu se gândesc. O bilă albă pentru PNL aici.

Congresul a fost o formalitate, lucrurile erau deja stabilite și cunoscute. Dar asta nu prin cine știe ce joc de culise, pur și simplu (și asta nu înțeleg nici bătut) marea majoritate a liberalilor au încredere oarbă în Crin și sunt convinși că el a ridicat scorul partidului și îl va duce mai departe și mai sus. Așa că au cedat șantajului lui Crin “liste sau nu candidez”.

Am văzut mulți dezamăgiți de sistemul de liste propus, mai ales că la un vot uninominal ar fi ieșit aceiași oameni, Crin chiar având o listă beton. În aceste condiții, sistemul de liste a fost o pată neagră care nu era necesară în niciun fel.

Orban cu voinicii lui au candidat pentru a apăra ideea de democrație în partid cu orice risc (unii candidați din lista lui Orban se așteaptă la represalii) și în felul ăsta congresul nu a arătat ca unul PCR cu un singur candidat și un singur curent de opinie. Eu îi felicit pentru această atitudine.

Deși sala era obosită și plictisită în a doua zi de congres, am putut observa din intensitatea aplauzelor trei personalități care se bucură de un respect deosebit în PNL: Căli