Valeriu Purdea a primit 10.000 de euro pentru pictarea unei icoane la o biserică din Madrid, unde talentul său a fost răsplătit pe măsură de iberici. Românul a câştigat cel mai bine pentru o lucrare realizată în stil macedonean, după un model sârbesc, la care a muncit timp de o lună şi două zile.

Pictorul de icoane Valeriu Purdea (31 de ani) din Argeş a decis, în urmă cu şase ani, că poate face mai mult pentru profesia lui în Spania şi a ales să se stabilească definitiv la Zaragoza. Artistul a părăsit România dezamăgit de oameni, politică, sărăcie, iar de când a plecat din ţară nu a fost tentat să se întoarcă, nici măcar în vacanţă.

„Am avut de multe ori dovada că acasă contează mai puţin talentul şi mai mult să fii relaţia sau pila cuiva", spune Valeriu Purdea. Românul a încercat să deschidă mai multe expoziţii în România, dar a fost refuzat fără menajamente şi a rămas ferm convins că nu lucrările unui pictor, ci pe cine cunoaşte acesta are importanţă, în primul rând, pentru a putea expune.

Valeriu îşi prezintă filosofia de viaţă într-o scurtă povestire, plină de tâlc: „Se spune că un om foarte bogat a avut o ultimă dorinţă la moarte: să aibă un sicriu din care mâinile să rămână afară, ca să vadă toţi că nu luăm nimic cu noi după ce părăsim acest pământ", povesteşte pictorul. „Am lucrat icoane pentru foarte multe biserici din aproape toate oraşele mari ale Spaniei: Madrid, Valencia, Murcia şi Zaragoza. Ultimul este oraşul în care, după mulţi ani, am reuşit să-mi găsesc prieteni dezinteresaţi, să mă căsătoresc şi să am linişte", spune Valeriu.

Efort şi migală

Lucrările pictorului de icoane înseamnă efort şi migală. Alegerea lemnului, care trebuie să fie neapărat de tei, şi a culorilor, care sunt Tempera speciale, cu pigmenţi naturali, costă foarte mulţi bani. „Am lucrat o lună şi două zile la o icoană pentru o biserică din Madrid şi am câ