Ediţia a cincia a mondialului elveţian s-a consumat cu o victoria neaşteptată a Germaniei federale. Ungaria, marea favorită a momentului, a capotat atunci când nu trebuia. Audienţa mediatică prin televiziune a avut un impact deosebit. Nu se avea influenţa zilelor noastre dar transmiterea nu numai pe calea undelor ci şi a micului ecran a avut o contribuţie deosebită. Toate acestea au permis ca extinderea fotbalului să ia amploare, iar numărul federaţiilor care să ia parte la campaniilor ediţiilor viitoare s-au mărit.
Apare Pele, la ediţia din Suedia 1958
După cele cinci ediţii anterioare în care Europa organizase trei ediţii, două ediţii au trecut oceanul. Urma o ediţie din nou în Europa iar cea care a fost investită nu a fost printre ţările debutante la prima ediţie iar din cele cinci ediţii a evoluat în trei. Un aspect care a fost apreciat a fost neutralitatea suedeză. Suedia avea o infrastructură bine pusă la punct , punea la dispoziţie 12 stadioane în tot atâtea oraşe iar distanţele erau tot atât de mici. S-a mers în continuare pe 16 echipe la turneul final, din care 14 în turnee de calificare, campioana mondială, RF a Germaniei şi ţara gazdă, Suedia.
În preliminarii s-au înscris 58 de naţiuni, dar şase dintre ele s-au retras: RP Chineză, Taiwanul, Turcia, Egipt, Sudan şi Cipru. Cele 52 de ţări rămase au fost repartizate în 14 grupe zonale, nouă în Europa, cinci în Americi şi una în Asia.
Surprizele nu au ocolit
preliminariile
În grupele europene, unele au fost deosebit de echilibrate, altele favoritele s-au distrat. Anglia în prima grupă, nu a avut probleme în faţa Irlandei şi a Danemarcei, care nu avea valoarea zilelor noastre. O altă favorită, Franţa nu s-a împiedicat în faţa Belgiei şi Islandei, echipe din zona inferioară a ierarhiei. Alte două echipe, Cehoslovacia şi Austria s-au calificat fără probleme în fa