Aurolacii dorm pe băncuţele din sala de aşteptare. Călătorii care trec prin gara din Piteşti sunt nevoiţi să aştepte trenul în frig întrucât sala de aşteptare a devenit adăpost pentru oamenii străzii care dorm aici în zilele geroase.
Oamenii străzii din Piteşti îndură cu greu frigul din ultimele zile. Dacă unii se adăpostesc prin canale sau construcţii părăsite, alţii au transformat gara din oraş în hotel. Ziua, când se deschide sala de aşteptări, aceştia se instalează aici cu bagaje şi transformă băncuţele în pat, dormind liniştiţi.
Constantina Chelu are 61 de ani şi este din comuna Răscăieţi, judeţul Dâmboviţa. A rămas fără un acoperiş deasupra capului în anul 1992, după ce i-a murit soţul, iar soacra sa a vândut casa, fiind nevoită să se mute la sora ei. După ce a rămas fără un serviciu, a început să facă naveta în alte comune, cu trenul pentru a munci cu ziua. “Am lucrat 16 ani la Ţesătoria în Colentina. Acum muncesc şi eu pe unde pot, cu ziua. Am tăiat la vii la Ştefăneşti, dar acum cu frigul ăsta şi ninsoarea n-am mai lucrat şi am venit aici să mă adăpostesc. Mi-e frig de mă dor şi unghiile. Mai zice poliţia câte ceva că stăm aici, plecăm şi ne întoarcem apoi.”, povesteşte femeia în timp ce îşi fabrică o ţigară din tutun mărunţit şi o foaie de hârtie.
Alături de femeie, încă trei bărbaţi îşi fac veacul în sala de aşteptare. Dorm adânc, îmbrăcaţi cu haine groase. După câteva ore de somn, aceştia se trezesc şi pleacă la cerşit, prin gară sau prin oraş, apelând la mila trecătorilor. Mulţi dintre ei nu sunt din localitate şi iau adesea trenul la întâmplare. Ajung într-un oraş unde reuşesc să câştige ceva bănuţi şi rămân acolo.
“Mai bine aştept în frig decât în sală cu aurolacii”
Călătorii sunt deranjaţi de prezenţa lor şi de multe ori preferă să aştepte trenul în frig decât să intre în sala de aşteptare. “Când au fost n
