Şi noi nu? Asta e întrebarea care îi chinuie pe bărbaţi de 8 martie. Păi, sigur aveţi şi voi ceva de genul ăsta, dar nu ştiţi când e. Şi dacă voi nu ţineţi minte sau nu ştiţi de ce, cum vreţi să ne faceţi pe noi să o recunoaştem?
Am vrut o zi, o avem, o susţinem. Chiar şi prin dezbateri asupra utilităţii ei, chiar şi prin voci care o infirmă.
Am făcut-o publică, am legat-o de cauză şi acum primim flori
Cum s-a ajuns aici?
Prin multe proteste, manifestaţii, întâlniri de comitete, arderea sutienelor, cereri diplomate sau violente de drepturi. În 1911, în Germania, a avut loc prima tentativă de a numi o zi a femeii. Oficial, însă, s-a stabilit de abia în 1977, când Adunarea Naţiunilor Unite a consfinţit-o pe 8 martie, drept Ziua Femeii şi a Păcii, după cum arată un scurt istoric ONU. Mai multe informaţii, aici.
Pe Pandora’s, o să facem o istorie inedită în imagini. Alături de ele, poate, şi un răspuns la întrebarea: voi de ce să aveţi o zi a voastră? Unu, pentru că se uită des că femeile şi-au câştigat unele drepturi fireşti prin luptă. Doi, pentru că am ştiut să o construim şi să o facem, în fiecare an, eveniment. Deci o merităm
O reprezentată istorică: Venus din peşteră
Foto: Flickr
Au urmat marşuri cu fuste şi pălării. Exotice atunci, ca şi acum. La fel de importante.
Am trecut la pantaloni şi la chestii bărbăteşti.
Revista Woman’s Day, septembrie 1943.
Wondert Woman, reprezentanta noastră printre supereroi.
Tovarăşele eroine din fostul bloc comunist erau egale. Omul nou nu avea sex.
Proteste cu fuste, pantaloni şi îndârjire. În ‘60.
Am ajuns aici. Foto: Flickr
Sau aici. Foto: Mircea Reştea
Foto: Flickr
Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Şi noi nu? Asta e întrebarea care îi chinu
