Cutremurul din 1977 şi Revoluţia din `89 l-au prins în uniformă, slujind partia, în timp ce marile evenimente sportive l-au găsit în tribună, îmbrăcat în suporter.
George Tudor a împlintit recent 56 de ani şi toată viaţa şi-a împărţit-o între sarcinile militare pe care le-a avut de îndeplinit la Unitatea de Transmisiuni din Piteşti şi misiunea de a fii suporter pe arenele de sport din Piteşti. S-a născut în localitatea argeşeană Ungheni, petrecându-şi copilăria pe maidane, cu mingea la picior. O căzătură urâtă din copilărie l-a oprit însă să facă fotbal de performanţă, aşa că nu i-a rămas altceva decât să asiste ca suporter la marile succese ale echipei naţionale şi ale lui FC Argeş. „ Când aveam 5 ani, din joacă, mi-am luxat piciorul şi am rămas cu un defect care nu mi-a permis să joc fotbal la un nivel înalt. Şi acum am dureri la picior. Am jucat fotbal pentru echipa comunei până la teminarea clasei a VIII-a, după care am venit la Piteşti. Am intrat la Liceul
Intra la meciuri cu banii de eugenii
La meciuri intra cu banii de eugenii. „Primul meci în care l-am văzut pe Nicoale Dobrin a fost în 1969, când FC Argeş era pe punctul de a retrograda din prima ligă. Îmi aduc aminte că am jucat atunci cu Vagonul Arad şi am bătut cu 4-0. Nea Gicu Dobrin, Dumnezeu să-l ierte, a făcut spectacol. Părinţii îmi dădeau în fiecare zi bani de eugenii la şcoală, însă eu îi strângeam iar la final de săptămână îmi luat cu ei bilet la meci să-l văd pe Dobrin”, spune argeşeanul. Uşor, uşor, din simplu spectator, George Tudor avea să intre în rândul galeriei lui FC Argeş, colindând ţara în lung şi în lat cu suporter al „alb-violeţilor”. După ce a terminat liceul, a urmat armata. A fost detaşat la Unitatea de Transmisiuni din Piteşti, acolo unde ave
