Elena, Elena, Monica, Monica, Cristina, Ecaterina, Diana. Ce nume frumoase, alesele noastre. În zori de congres PSD, Rovana Plumb vorbea despre reprezentarea proporţională a femeilor pe listele electorale. Pentru ce, doamnă, ce suntem noi, suedezi?
Şi dacă am avea ca aceştia, 45% femei în Parlament, la ce ne-ar folosi? Am face câte un set de politiciene pentru Antena3 şi Realitatea, ca să nu mai alerge în cursa de 2 kilometri talk show?
Şi dacă am avea, ca neamul ăsta blond, 10 din 22 de miniştri femei? Am avea mai mulţi kilometri de autostradă sau mai mult violet?
Să luăm, pentru început, social democratele şi conservatoarele, faza pe Senat. Pe Lia Olguţa Vasilescu o cunoaştem, n-a făcut nimic care să nu fi fost televizat. Ecaterina Andronescu e un politician de manual alternativ. Din grupul senatoarelor de stânga mai fac parte Elena Silistru şi Elena Mitrea. Au ales să-şi petreacă liniştite vârsta mijlocie, aşa că au candidat. Au vorbit în plen, împreună, maximum 10 minute. Din 17 declaraţii politice ale doamnei Silistru, 16 au fost prilejuite de felurite zile naţionale, internaţionale, locale şi de bloc.
Să mergem şi la putere. Senatul femeilor portocalii este format din doamnele Boagiu şi Plăcintă, cunoscute pentru realizările ministeriale, şi doamna Mihaela Popa. Dumneaei s-a evidenţiat prin declaraţia politică “Grigore Vieru- Când poeţii nu au moarte”.
Ah, tu Minerva, senatorul meu liberal! Singură-n grup, Minerva Boiţan îşi ştie locul. Vorbeşte puţin şi niciodată neîntrebată. S-a făcut ascultată în plen de cinci ori. Nu s-a consemnat nici o abţinere.
Dacă ar fi să aleagă o Cameră, cu siguranţă ar alege budoarul. Să vedem însă cine s-a ales la deputaţi. Ileana Cristina Dumitrache e din generaţia mea. Sunt aproape mândră. O tânără care a reuşit! Deputatul social democrat a reuşit să vorbească o singură dată, la depunerea jurăm