M-am trezit că îmi umpli patul cu goliciunea ta, într-o dimineaţă leneşă de weekend. Te mai văzusem şi înainte. Prima dată, dacă îmi amintesc bine, eram în clasa a treia, am luat un nouă la caligrafie, iar tu erai studenta venită în vizită la mătuşa învăţătoare. Mi-a fost ruşine, m-am temut că o să mă crezi prost, şi singurul lucru ce a putut stăvili şiroiul de lacrimi a fost sărutul pe care mi l-ai dat pe obraz. Nu l-am şters niciodată. De atunci, ne-am tot întâlnit. Ţi-am frecat obraji cu zăpadă într-a cincea, în tabăra dintr-a şasea, ţi-ai rupt mâna, m-a durut, mi-ai luat minţile şi le-ai păstrat sub cămaşa ta de noapte transparentă într-a opta, eram în liceu când m-ai strâns în braţe şi mi-ai spus că o să fie bine, că n-o să mă exmatriculeze pentru “doar” 400 de absenţe, la facultate ai plâns tu, ai spus că sunt un prost, că o să-mi pară rău când o să îmi dau seama cât de mult m-ai iubit. Am trecut şi peste asta. Te-ai bucurat alături de mine pentru fiece succes la birou, mi-ai urât şeful, ne-am risipit de zeci de ori în mare, m-ai părăsit, te-am părăsit, ne-am întors, m-ai făcut să vreau copii, am râs cu lacrimi din motive nici de noi ştiute, mi-ai trăit depresiile, m-ai făcut să beau toate berile din lume –totuşi, cea cumpărată din ultimii noştri bani, găsiţi de tine în buzunarul unor jeanşi, rămâne cea mai bună-, m-ai ascuns când am fugit de mine, mi-ai alungat somnul, te-am înşelat cu tine, m-ai înşelat cu el. Cu tine, am fost mereu nechibzuit.
Era o dimineaţă leneşă de weekend atunci când te-am recunoscut, goală, printre aşternuturi. Femeie, te iubesc.
M-am trezit că îmi umpli patul cu goliciunea ta, într-o dimineaţă leneşă de weekend. Te mai văzusem şi înainte. Prima dată, dacă îmi amintesc bine, eram în clasa a treia, am luat un nouă la caligrafie, iar tu erai studenta venită în vizită la mătuşa învăţătoare. Mi-a fost ruşine, m-am temut că o
