Nicolae Guţă, Lingurar după numele din buletin, trăieşte visul capitalismului sălbatic. Ajuns din muncitor la târnăcop în Valea Jiului "Rege al Manelelor", Guţă a strâns avere cât să aibă grijă de viitorul celor patru copii ai săi şi al urmaşilor lor. Are trei vile în Petroşani, două apartamente în Bucureşti, maşină cu şofer şi bani fără număr, pe care-i învârte printr-o firmă de impresariat ce a declarat în 2008 pierderi de aproape 70 00 RON şi datorii de peste 300 000 de RON.
Nicolae Guţă are un singur mesaj pentru poliţiştii de la Biroul Antifraudă şi pentru Fisc: "Zboară milioanele?Vin ca avioanele/Îmi umplu buzunarele/Cu-amândouă mâinile?/Să muriţi de invidie". Nu că cineva l-ar fi deranjat vreodată cu vreo întrebare referitoare la impozitele minuscule pe care le plăteşte comparativ cu averea afişată.
Manelistul, care cerea în vremurile bune şi 1500 de euro pe oră la o cântare, recunoaşte că viaţa i s-a schimbat radical de când a devenit celebru şi a fost încoronat rege al manelelor. "Eram sărac lipit pământului şi peste o lună aveam bani să trăiesc foarte bine. N-am cântat doar pentru bani. Că Dumnezeu a vrut aşa, slavă Lui!", se exaltează cel care la prima tinereţe scăpa de munca la târnăcop, cântându-le celor care făceau treaba în locul lui.
CRIZA LUI NU-I CRIZA NOASTRĂ
Ca să ajungi la Nicolae Guţă îţi trebuie ceva răbdare. "Plec în Spania". "Nu pot săptămâna aceasta", "Am treabă", au fost motive constante de amânări. Nu că "treaba" ar merge la fel de strălucit ca în alte vremuri, mai puţin vitrege. "Noi depindem de cum trăiesc oamenii. Acum mai primim invitaţii la nunţi, botezuri. Chermezele s-au tăiat, că greu îşi mai face omul un moft. Dacă înainte de criză cântam şi 6 zile din 7, acum pot trece şi săptămâni să nu ai cântare. Iar tariful nu mai trece de 800-1000 de euro pe oră", explică manelistul. Un botez şi
