“Ai mâncat?”.

Răspunsul la această întrebare trebuie să fie, în orice circumstanţe, da. Un nu ar aduce sfaturi, supărări şi poveşti cu final devastator care nu încap într-o postare, chiar dacă, grazie internetului, aceasta poate să fie infinită. De asemenea, ele nu încap pe o baterie de telefon.

“Când?”.

După (prea) multe încercări nereuşite, în care onestitatea nu trebuie să intre în discuţie, am aflat în ce constă succesul unui răspuns satisfăcător: chiar acum. Adineauri. Cu un de dimineaţă/ ieri te descalifici automat şi îţi pierzi credibilitatea pentru totdeauna. (Cu mamele, totdeauna e totdeauna. În vocabularul lor, unele cuvinte şi realitatea pe care o desemnează, au capacitatea de a fi exact aşa cum par, definitive. Evenimentele se stochează într-un cip secret de memorie pentru a fi folosite cu precizie de ceasornicar elveţian atunci când nimeni nu se aşteaptă, dar mai ales tu, cu un efect premeditat de surpriză şi bulversare).

Urmează, iremediabil:

“Ce?”.

Este imposibil să obţii o notă de trecere la acest capitol. Cu pizza, şandvisuri, pici. În sinea lor, cele două tipuri de hrană nu pot fi nici-o-da-tă proaspete. Eşuezi, de altfel, cam cu orice deţine automatul din holul companiei sau meniul oricărei firme de catering din Bucureşti. Nu este indicat nici să minţi necugetat şi ideatic – o ciorbă – pentru că rotiţele lor fine se învârtesc în mai puţin de o nanosecundă pentru a te aduce înapoi, la subsol, de unde ai încercat să ieşi: “de unde?”, “cu ce?”, “cum?”, “cât?”.

Mamele aud, văd, simt şi în principiu ştiu absolut tot ce faci, secundă cu secundă, indiferent unde ai fi tu şi unde ar locui ele. Ştiu cu ce te-ai îmbrăcat, dacă te-ai spălat pe dinţi, dacă eşti ciufulit, dacă ai dormit puţin, dacă te doare capul, dacă te-ai certat cu cineva şi cu cine. În prima vibraţie a tonului, ele şi-au dat seama, ai confirmat, fără