Nu contează formele, mărimile sau culorile. Silviei îi plac toate genţile la fel de mult şi când le creează încearcă să îmbine atenţia pentru detalii cu utilitatea genţii.
Mari sau mici, simple sau ciudate, scumpe sau ieftine, Silviei îi plac toate la fel de mult. În copilărie nu se considera o fetiţă foarte cochetă şi nici pasiunea de a creea genţi nu o are de când era copil.
„A fost o perioadă când îmi doream să fiu doctor cercetător. Îmi plăceau hainele, dar mai mult mama decidea cu ce mă îmbrăcam“, îşi aminteşte Silvia. A crescut înconjurată de femei preocupate de artă şi modă, de desen şi de croitorie, precum mama şi bunica sa.
Când a crescut, a avut şansa să studieze arta în două locuri, în Statele Unite şi la Londra. A pictat, a făcut cursuri de bijuterie, a petrecut mult timp prin muzee şi apoi s-a specializat în ceramică. „Am vrut să fac ceramică, dar nu am avut spaţiul necesar să-mi deschid un atelier“, adaugă ea.
După ce a terminat în ţară o facultate în domeniul bancar, Silvia şi-a dat seama că nu este atrasă de această latură. „M-am perindat pe la mai multe bănci, dar am zis „Nu!“. Şi, deschizând dulapul, am tras concluzia că aş face genţi“, explică tânăra cum s-a apucat de actuala ocupaţie.
„Destul de dificil, dar parcă aş încerca“
Pentru ea, geanta este un fel de sistem de apărare foarte bun în care îţi poţi îndesa armele pentru întreaga zi. „Înainte eram mai timorată, îmi păsa de ceea ce credea lumea şi începusem să car în geantă cam orice pentru orice situaţie“, povesteşte tânăra despre momentele în care şi-a dat seama că geanta este cel mai important accesoriu. Treptat, pasiunea pentru genţi a început să-şi ia avânt şi, chiar dacă i s-a părut dificil, a vrut să încerce.
Fiind pasionată şi de pictură şi-a făcut curaj şi le-a îmbinat. A apelat la ajutorul mamei sale care avea acasă sute de
