Motto: Vouă, bărbaţilor, pentru că vă iubim fără de leac.
- Ar trebui să îți alegi o zi și să spui: ”Doar până azi îmi mai dau voie să sufăr”. După care GATA! Enough is enough! Nu te-ai săturat și tu de starea asta? Că noi restu’ – DA!
Stăteam ghemuită în fața ei pe bordura din curtea redacției și o ascultam umilă. Era o zi toridă de vară și simțeam acut pe piele fiecare punct din razele de soare. Stomacul mi se strângea ritmic, lăsându-mă să cred că în orice moment pot voma. Ştiam că nu se va întampla asta și că e doar clasica mea reacție viscerală la durerea tristeții, dar tot nu-l puteam potoli.
- Haaalo! Tu ai auzit ce ți-am zis?! Sau eu vorbesc aici singură?? Dă-l în mă-sa de dobitoc!, continuă ea aproape nervoasă. Nu vezi că nu știe ce vrea? Azi e cu tine, mâine cu fata aia, poimâine cine știe pe cine mai găsește. E un luuuzăăăăărrr!!!! Nu te mai gândi la el că mă enervezi!!!!
- Mda… Doar știi că am mai încercat odată să-l uit și chiar am reușit. Mă rog, parțial. Până am găsit de cuviință să îmi reactivez singură emoțiile atunci când a fost bolnav. Sunt o proastă, asta e!, am replicat spășită.
- Nu ești proastă. Că dacă erai, nu eram eu prietenă cu tine. Da’ nu pricep ce naiba ai găsit la el??? L-am văzut ieri, aici pe stradă. Arată ca dracu’. îmi venea să mă duc la el și să-i spun: ”Ești un dobitoc și mă enervează fața ta!”. Avea un tricou portocaliu, niște blugi care atârnau pe el de-am pula, ceva sandale, că i se vedeau degetele de la picioare și o burtă cât casa. Cum naiba îți poate plăcea de ăsta??
- Nu are burtă.
- Ba are. Grețos de mare chiar. Bleeeaaah…
- Nu vorbi prostii, că nu are. Cred că l-ai confundat.
- Nu l-am confundat. Avea burtă când îți spun. Tocmai o fi mâncat sau nu o mai fi fost la budă de dimineață, naiba știe, dar avea.
- E burtă de bere. Nu se pune.
Am izbucnit în r
