La şase ani de la privatizare, ultima fabrică de ţigări româneşti e la un pas de a-şi închide porţile, luând după ea legendele tutunului autohton „Carpaţi”, „Snagov” şi „Mărăşeşti”. Sursa: CODRIN PRISECARU

În dimineaţa zilei de miercuri, 17 februarie, în timp ce câţiva fumători îşi aprindeau neştiutori câte o ţigară, câţiva angajaţi ai Fiscului intrau hotărâţi în celebra Fabrică de Ţigarete din oraşul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. Aici, „intruşii” opreau curentul şi puneau sigilii pe singurele utilaje din ţară care mai scoteau încă legendarele mărci româneşti „Carpaţi”, „Snagov” şi „Mărăşeşti”. Motivul, pe scurt: anularea deciziei privind preluarea unei datorii istorice de către autorităţi a dus la ridicarea licenţei de producţie.

De vineri, cei 103 lucrători de aici s-au trezit în şomaj tehnic, cel puţin până când se va rezolva în instanţă situaţia. În caz contrar, vor povesti, ca şomeri, despre trecutul glorios al întreprinderii care a funcţionat 113 ani, livrând cunoscutele ţigări fără filtru.

De fapt, istoria tutunului românesc nu face decât să se repete şi în oraşul din Covasna. Celelalte fabrici care au aparţinut Societăţii Naţionale Tutunul Românesc (SNTR), devenită Galaxy Tobacco, şi-au închis deja, de ceva vreme, porţile. Dincolo de urmele unei privatizări sub semnul afaceristului Ioan Niculae, mult discutată la vremea ei, la Sfântu Gheorghe, rămăsese un soi de „celulă de criză” a ţigării româneşti.

Deşi aici se produceau, ca o dovadă disperată a adaptării la noile tendinţe, branduri „slim” şi „superslim” pentru export, „Mărăşeasca” sau „Carpaţiul” ieşeau şi ele pe porţile de la Sfântu Gheorghe. Însă, o recunosc şi angajaţii, nu prea mai aveau un viitor în epoca giganţilor tutunului.

Pentru oamenii din Sfântu Gheorghe, fabrica e însă un simbol. De asta, închiderea a intrat inclusiv pe agend