Câinii au rupt lanţul. Lanţul victoriilor în serie promise pentru returul campionatului. La ora când scriu s-au jucat doar trei meciuri din cele programate în etapa a treia a returului. Dar trofeul jenei maxime cred că poate fi deja acordat. Fără probleme! Moldovenii lui Pinalti i-au făcut de ecarisaj pe lătrătorii capitalişti chiar în Groapa cea natală. Au marcat în propria poartă, au marcat apoi în poarta lui Dolha şi au pus-o de-o egalitate care a coborât în bernă orgoliile dinamoviste. Isprava Ceahlăului l-a deposedat pe Borcea de aroganţe în cel mai al dracului mo­ment al înfoierii sale. Adică tocmai atunci când principalul partener de gang, Gigi Becali, era răpus de miştourile care au urmat ruşinii pe care Steaua a păţit-o în Ghencea, în compania aceloraşi pinaltişti. Acum Gigi poate invoca în fa­voa­rea sa circumstanţe atenuante. Elementul-surpriză care a dat cu orgoliul Stelei de pământ se consumase. Dinamoviştii erau deja avertizaţi în privinţa capacităţii nemţenilor de a profita de fudulia granzilor. Oamenii Ţălnarului puteau fi, aşadar, mai precauţi. Dar n-au fost şi s-au trezit într-o realitate care i-a generat lui Borcea muţenii hamangiste. Cardinalul de Groapă Tristă s-a retras în durerea sa. Discursul reproşurilor e plasat în responsabilitatea megieşilor.

Marele ghinion al dinamoviştilor îl constituie conducerea eterogenă, capricioasă şi total neprofesionistă a clubului. Succesele şi insuccesele echi­pei nu sunt niciodată interpretate corect, în definiţia şi logica lor. Succesele şi insuccesele echi­pei sunt folosite, deopotrivă, doar ca pretex­te în susţinerea şi impunerea unor atitudini su­biective, a unor partizanate infantile. Lotul echi­pei este negociat deseori mai abitir decât nişte lăzi de zestre lăsate pe mâna unor soacre ţâf­noa­se. Criteriul cumetriilor de tot felul subordo­nea­ză fără drept de apel departajarea valorică. Mai gra