Partidul National Liberal a decis sa joace totul pe o singura carte: Crin Antonescu. Desi, declarativ, o miza importanta a candidaturii sale a fost democratizarea interna a partidului, Antonescu a cerut si i s-a dat controlul total asupra echipei de conducere. De azi inainte, functiile importante vor fi ocupate nu in urma unor alegeri interne, ci prin numiri. Practic, ca organizare, PNL va semana mai putin cu un partid si mai mult cu o corporatie, in care Crin Antonescu va ocupa functia de CEO.
S-ar putea ca aceasta schimbare sa foloseasca partidului. Este posibil ca Antonescu sa fi pus diagnosticul corect, iar nevoia liberalilor de "unitate de actiune", "coerenta", "ordine eficienta", "disciplina" sa fie, in ciuda unei anumite contradictii in termeni, mai mare decat nevoia de democratie. Prin asumarea rolului de director general al partidului insa, Antonescu a acceptat sa intre intr-un rol care ii cere in primul si in primul rand lui multa munca, disciplina, pragmatism, actiuni concrete si o strategie foarte bine pusa la punct pentru atingerea rezultatelor. Implicit, s-a angajat ca el insusi sa se schimbe in profunzime. Pentru a putea cere partidului sa se reformeze, el trebuie sa fie primul care sa o faca. Adica sa adauge carismei si harului oratoric, singurele calitati demonstrate pana acum, pe toate celelalte enumerate mai sus, care sunt indispensabile unui adevarat manager.
In primul rand, va trebui sa identifice "piata". Liberalii spun de cate ori au ocazia ca sunt un partid de dreapta, insa si la putere, si in opozitie promoveaza si sustin predominant masuri de stanga. "PNL" SA nu va reusi niciodata sa le vanda alegatorilor de dreapta actiuni guvernamentale precum cele din mandatul Tariceanu, care au dus la umflarea necontrolata a institutiilor de stat cu peste 250.000 de functionari. Liberalismul propune nu doar o birocratie supla,